pădurea verde e dragostea care muşcă din noi în dimineaţa aceasta
trupul tău mult mai proaspăt
mult mai viu
s-a strecurat în visul meu
ca într-o pijama de bumbac
şi gura ta mă cuprindea
în balta ei de ruj
lăsându-mi un miros de pădure
şi ochii tăi adânci în cer şi în pământ
răsăreau în tâmpla mea
atunci ţi-am spus să facem dragoste
să ascultăm cum corpurile noastre se amestecă
luminos cu-o iuţeală neînchipuită
ţi-am spus că aş vrea să locuiesc să călătoresc
în tine să-ţi cercetez fiecare centimetru
şi tu fără să îţi fi dat seama
sânii tăi ca nişte păsări negre
ca o eclipsă de soare
mi i-ai înfipt în spate
*
ce dumnezeu poţi să găseşti la un poet
tot ce e în jurul lui e un fluture imens
un flutur verde unul care se hrăneşte
şi se culcă pe rând cu fiecare femeie
*
mă ridic din pat
şi tot ce am visat îşi dă ultima suflare
în aer soarele ca o lumânare
îmi taie respiraţia
*
în cameră nu se întâmplă nimic
de câteva zile viaţa
mă priveşte cu nesaţ
şi pisica persană
ca un killer aleargă după fluturi
în bucătărie se aude râşniţa de cafea
cum sfâşie pielea
unor noduri închipuite
dar Karmen prin ochii unui copil
traversează oraşul
inventând o lume doar a ei
*
părul tău galben
ţâşneşte într-un poem
şi toţi bărbaţii cred
că e momentul cel mai bun
să îl multiplice
aşa cum fac de boboteaza
cu apa sfinţită
*
în dimineaţa aceasta
pădurea verde e dragostea
care muşcă din noi
dorinţă
de multă vreme ne dorim să mergem într-o vacanţă
telefoanele mobile să le priponim pe
o păşune abandonată şi seara când fie
din mare sau munte ne întoarcem
să le ducem în garaj la culcare. de o mie de ori
am zis că o sa fac treaba aceasta. dar
îmi e frică nu cumva de la atâta păşunat
telefoanele mobile să explodeze şi din stomacul lor
mesajele vocale să o ia la goană după noi. la ziar am scris:
vând telefon care prin iarbă şi-a pierdut sufletul
(Din volumul Submarinul Karmei, Ed. Adenium, 2013)
