De sub pleoape le adun,
piatră peste piatră pun,
pun din mine lutul bun
să le-mpac, să le-mpreun.
…noaptea se prăvale murul
coperind tot împrejurul…
Pun la fiecare semn
fruct şi frunză pe un lemn.
Sîngele eu mi-l îndemn
să se facă untdelemn.
…pasărea nu cîntă-n pomul
cel ce l-a făcut doar omul…
Storc din cer stropi de azur,
galbenul din grîu îl fur…
Numai eu ştiu cît îndur
să fac verdele cel pur.
…iarba mea de cum se naşte
vine Moartea şi mi-o paşte…
Pun cuvîntul pe cuvînt,
iau din cer, pun pe pămînt,
mă pun însumi, cît mai sînt,
să-ntocmesc din toate-un cînt.
…dar din facerea nesfîntă
cîntul de cîntat nu cîntă…
Iau din toate nefiresc,
tot din tot mă risipesc,
dar nimic nu izbăvesc:
n-am o Ană s-o zidesc,
n-am o Ană s-o zidesc.
Umbră fără de prihană,
fii tu pentru mine Ană!
( 5-6 februarie 2004 )
2 comments
„Iau din toate nefiresc,
tot din tot mă risipesc,
dar nimic nu izbăvesc:
n-am o Ană s-o zidesc,
n-am o Ană s-o zidesc.
Umbră fără de prihană,
fii tu pentru mine Ană!”
Felicitari, d-le Viorel Ilisoi! Mi-a atras atentia titlul si am citit poemul d-voastra! Frumos, foarte frumos!
Va spune o Ana!
Va multumesc.