Ca un orb mă încui în tăcere
Și îmi fac din pleoape fereastră.
Văd cuvinte pe sticla de bere,
Scrie ceva și pe luna albastră.
Cresc litere verzi prin unghere
Ca iarba cuprind orașul de tot,
Trece prin parcuri o adiere
De arbori crescuți dintr-un ciot.
În colț, la salam, vine și cere
O doamnă cu unghii carmin,
La depou se aud leviere
Ciocănind înfundat și străin.
Orașul, târziu, e-o-ncăpere
Prin care timpul se-nvârte mahmur
Mirosind a parfum și a fiere,
Răspândind cuvinte în jur.
Ca un orb mă încui în tăcere,
Pe fereastră văd poemul nescris
Răbufnind ca o sticlă de bere
În orașul acela din vis.
1 comment
Ce poezie spumoasă! Am savurat-o la micul dejun.