Ieri am scris o poezie,
azi am șters-o.
Ce gol frumos a rămas!
Doar poezia poate să fie și să nu fie
acolo unde nimic nu este.
Doar poezia rămâne mereu
acolo unde a fost odată.
Ieri erai în brațele mele,
astăzi m-ai părăsit.
Un gol adânc a rămas
și nimic nu-l mai poate umple
fiindcă tu nu poți fi acolo unde nu mai ești,
iar poezia nu pătrunde acolo
pe unde cândva ai trecut.
Scriu o poezie și ea se adună tremurând
în jurul hăului lăsat de tine.
Poezia mea de astăzi e o stea
cu miezul mâncat de viermi.
Se va prăbuși în sine și va lăsa
o absență sublimă pe cer.
