Trimite-mi, Doamne, umbra Ta pe umbra-mi,
atât de delicat cum fluturele floarea
cu aerul de sub aripă o atinge
și eu voi ști atunci că ești cu mine
pășind pe cer cu soarele-n picioare
până-n apus, când umbra mi s-a stinge
lipindu-se de umbra Ta ce mare,
mai caldă decât miezul cald din soare,
mai dulce decât mierea de albine.
Trimite-mi, Doamne, un cuvânt, o șoaptă,
acum când, iată, umbra mea se-nnoaptă.
