Să nu ne prindem de poantă cu Laszlo Alexandru


Laszlo Alexandru

             O părticică din textul meu dedicat lui Paul Goma la împlinirea a 78 de ani a avut un efect colateral nedorit: i-a stricat siesta domnului Laszlo Alexandru. Așa reiese din nota pe care, sărind din pat, a scris-o cu promptitudine militărească pe blogul domniei sale: “Să mințim cu Viorel Ilișoi“.

            Îmi cer scuze pentru deranj. Nu asta am intenționat. Nu e vina mea că unii sunt deranjați de orice-ai spune de bine despre Paul Goma – chiar și că îi stă bine cu barbă. Le tulbură nu doar siesta, ci și somnul și zilele toate. Laszlo Alexandru a fost prieten cu Paul Goma, a scris despre el, i-a îngrijit ediții în România. Dar, cum ar zice un cioban de-al nostru dacă i-ar fi urmărit evoluția, “De o vreme-ncoace/ Goma nu-i mai place”. S-a sucit. Și acum nici paidosul nu și-l mai poate face fără tresăriri.

            Prima parte, acolo unde vorbeam despre talentul literar al lui Goma, nu l-a smuls din piroteală. Pentru că, recunoaște brusc-trezitul, el însuși, “cu vreo 20 de ani mai devreme, folosind ce-i drept şi instrumentele criticului literar pe parcursul demonstraţiei”, s-a străduit să arate “cam aceleaşi lucruri prin revistele culturale din România”. Deci aici suntem de aceeași părere. Bun. Discordia vine din fraza următoare: <Din Calidor? Și Arta refugii? Și Ostinato? Ah! Atunci e antisemit!”>>.
            Aceste rânduri l-au smuls pe domnul Laszlo Alexandru din moliciunea siestei și l-au determinat să mă tragă de urechi: “Meştere, vezi că nu erau în chestie titlurile înşirate de matale, pe tema de-ai atacat-o.” Păi, de ce nu zici așa, frate Laszlo? Adică eu îi mint pe cititori, încerc să-i îmbârlig (merge după “meștere”) trimițându-i pe o pistă falsă: la “Calidor”, la “Arta refugii”, la “Ostinato”, unde nu vor găsi antisemitism – deși profesioniștii corectitudinii politice, cei care nu se simt bine dacă n-au antisemitism și antisemiți de porcăit, drept pentru care le mai inventează/exagerează, ar descoperi ură contra evreilor și în coperți. Asta în timp ce adevăratul antisemitism colcăie, de fapt, în “Săptămâna Roșie“, de unde poate fi descărcat cu lopata. După ce Laszlo baci (merge după “meștere“) mă trimite la cărțile și la articolele dumisale  – târziu, maistre: le știu! – ca să iau cunoștință de antisemitismul lui Paul Goma, la final mă povățuiește frumos, ca la dirigenție, să nu-mi consider cititorii “mai neghiobi decât ar fi decent”.
            Nu-mi consider cititorii neghiobi. Eu nu am cititori neghiobi. Desigur, Laszlo Alexandru nu se numără printre ei. Nu l-ar citi el pe “ziaristul lui Voiculescu”. Decât dacă spune o vorbă bună despre Goma. Atunci urechile i se ciulesc în mod reflex. Tocmai de aceea am scris cum am scris: nu chiar ca pentru neghiobi, ci mai cu schepsis, ca pentru cititorii mei. Și anume așa: <  Și “Ostinato”? Ah!  Atunci e antisemit!>>
            Cititorii mei au înțeles ce am vrut să spun aici. Acum traduc și pentru Laszlo Alexandru. Fragmentul citat, din care el scoate doar finalul, nu se referă la antisemitismul lui Goma, ci la ostracizarea scriitorului. Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: “Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!” Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? “Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar… dar e antisemit!“. Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!
            Am scris despre cum antisemitismul e folosit ca pretext pentru ostracizarea scriitorului atunci când argumentul lipsei de talent nu mai ține. Asta am vrut să spun, cred că asta am și spus,  am convingerea că și cititorii mei au înțeles exact asta. Și trag nădejde că și domnul Laszlo Alexandru va pricepe. Dacă va vrea să priceapă. N-am zis în textul meu nici că Goma e antisemit, nici că nu e. Dacă este antisemit, dacă își torturează acasă nevasta evreică și copilul pe jumătate evreu, dacă incită la ură rasială prin scrierile sale sau mai știu eu ce mai face el ca antisemit, atunci să fie judecat și închis. Pentru că, din câte știu eu, în Uniunea Europeană manifestările rasiste, antisemite sunt pedepsite prin lege. Domnul Laszlo Alexandru ne spune că a auzit domnia sa că atât judecătoria, cât și tribunalul și-au format deja o părere. Fără proces. Nu mai este nevoie, lucrurile sunt evidente chiar din scrierile lui Laszlo Alexandru și din cele ale “exegeţilor scandalizaţi de aberaţiile lui Goma”.  La zdup cu el! Dacă o mai avea bătrânul Goma zile de trăit, poate va mai scrie o “Gherlă“, niște “Patimi după Pitești”, oleacă de “Ostinato”. Șiatunci, scriitorul și criticul Laszlo Alexandru, dându-și jos mantaua de vânător de naziști, va scrie iar frumos și competent despre opera literară a scriitorului reeducat Paul Goma. Așa cum a mai făcut-o.
            P-S: Îi atrag atenția domnului Laszlo Alexandru, filolog, că nu sunt “ziaristul lui Voiculescu”. Poate “ziarist la Voiculescu”, ceea ce e cu totul altceva. Îl invit să îmi arate un singur text publicat de mine în “Jurnalul Național“, unul singur,  hai, fie și o frază, nu un articol întreg – fiindcă văd că se pricepe să scoată fraze din context – care să acopere sintagma asta: “ziaristul lui Voiculescu”. Ar putea săplece chiar de la textul despre Paul Goma, apărut totuși în “Jurnalul Național” – ziarul lui Dan Voiculescu, ins din care Goma numai n-a mușcat cu dinții. Îi recomand, bonus,  și “O zi din viața lui Van Doiculescu“, de pe blogul meu. Și dacă îmi va arăta acel text care demonstrează că sunt “ziaristul lui Voiculescu” eu mă angajez public să nu mai spun toată viața nicio vorbă bună despre Paul Goma și să-i ard toate cărțile din biblioteca mea. Știm amândoi că se practică.

Update – 01.11.2013 – Aici este sentința la care trimite (după ureche) Laszlo Alexandru în textul său. Pe scurt și simplificând, Goma a dat în judecată mai multe publicații și pe mai mulți inși care au afirmat că este antisemit. Instanța i-a respins acțiunea pe motiv că, pe de o parte, trebuiau chemate în judecată nu publicațiile, care nu există ca subiect de drept, ci persoanele juridice (societăți comerciale, fundații, asociații etc.) care editează acele publicații, iar pe de altă parte pe motiv că persoanele care au afirmat despre Goma că este antisemit au acest drept la opinie asupra unui subiect de interes major, cum ar fi Holocaustul, un drept prevalent în fața dreptului la imagine al lui Paul Goma. Instanța nu a judecat nici temeinicia tezelor lui Goma din “Săptămâna Roșie”, nici temeinicia afirmațiilor făcute de pârâți, precum că Goma ar fi antisemit, așadar această sentință nu poate fi folosită nici de drept, nici cazuistic sau în alt mod pentru a argumenta antisemitismul lui Paul Goma.

Total
1
Shares
Share 1
Tweet 0
Share 0
Share 0
Related Topics
12 comments

  1. 1.Casatoria cu un evreu sau cu o evreica nu absolva pe nimeni de caderea in pacatul antisemitismului (cum nici “doctorul meu este de etnie mozaica” nu este o dovada de filosemitism). Gomulka, casatorit cu o evreica, a facut tot posibilul ca sa elibereze Polonia de evrei (poate chiar ca le-a facut un mare bine…). Mama unei foste iubite imi spunea “Doar barbatu-miu si tu sunteti evrei cumsecade!”.

    2.Dupa “legea evreiasca”, baiatul lui Polgoma este evreu, “full time”, ffind nascut de o evreica.

    3 Nimeni, nicaieri, nu aplica legeile anti rasiste sau cele care pedepsesc exprimarile antisemite. Asa cum nici COJA nu a fost aruncat dupa gratii in urma atacului antisemit la adresa deputatului Ovidiu Raetchi. Asa cum ancheta in cazul vandalizarii unui cimitir evreiesc a dus la concluzia ca a fost un joc al unor copii sugubeti.

    4. Cazul lui Polgoma seamana cu cel al lui Constantin Virgil Gheorghiu, “the author of the largely acclaimed book ‘The 25th hour’, now a major feature movie, starring Anthonny Quinn”. Cand Ghorghiu a publicat cartea A 25 ora, in traducerea Monicai Lovinescu, prietenul lui , Gabriel Marcel, i-a scris prefata. Mai tarziu, desi la inceput nega, s-a “descoperit” o alta creatie monumentala a parintelui Gheorghiu – “Ard Malurile Nistrului” (pe care am descarcat-o de pe un site legionar). Cand “gurile rele” au inceput sa clantaneasca, Ghorghiu a dat din colt in colt, dar nu “s-a pocait”. Ceea ce l-a facut pe ovreiul Gabriel Marcel sa retraga, din aparatiile ulterioare, prefata pe care o scrisese.

    “En 1952, Virgil Gheorghiu fait face à une violente campagne de presse, l »accusant d’antisémitisme. L’incitation, vraisemblablement venue de Bucarest, porte sur certains passages de ses reportages, alors qu’il était correspondant de guerre accrédité par la Wehrmacht sur le front russe, lesquels avaient été publiés en 1941 sous le titre Les Rives du Dniestr brûlent (Ard malurile Nistrului). Selon Alexandra Laignel-Lavastine, il s’y demandait notamment « pourquoi les troupes roumaines n’abattaient pas directement à la mitrailleuse les Juifs qu’elles déportaient en colonnes vers les camps de Transnistrie » En proie aux attaques les plus diverses, Virgil Gheorgiu refusera de démentir publiquement, provoquant la rupture avec Gabriel Marcel. Ce dernier exigera par la suite le retrait de sa préface des éditions ultérieures de La Vingt-cinquième Heure.”

    Culmea ironiei este ca prefata la “Ard malurile Nistrului” a scris-o Tudor Arghezi.

    Just my 2 cents
    (daca vrei cartea lui Ghorghiu, ti-o pot trimite)

    O zi buna.

    Răspunde

    2. Selectiv, adevarat. Antisemitism care poate accepta o persoana, dar nu intreaga “etnie”. Si nici evrei antisemiti nu lipsesc. Slava Domnului, sunt din plin !

      Răspunde

  2. Da, trimite-mi cartea, te rog. În Codul Penal care va intra în vigoare de la 1 februarie 2014: “Incitarea la ura sau discriminare
    Art. 369. – Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ura sau discriminare impotriva unei categorii de persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.” Cred că e vreo prevedere și în Codul Penal în vigoare acum. Asta e o infracțiune. trebuie să se pronunțe o instanță, nu să strigăm noi pe bloguri. Dacă un om nu e condamant, e nevinovat.

    Răspunde

  3. Să presupunem că Paul Goma ar fi judecat conform CPP la data de 2 februarie 2014… asta ar însemna ori că acesta este cetățean român ori că acesta se afla pe teritoriul României, ori amândouă.
    I-ar duce capul pe băieți să îi acorde cetățenia pentru a putea fi judecat “corespunzător”
    My 2 (euro)cents

    Răspunde

    1. Nu trebuie să fii cetățean al României ca să fii judecat aici. E suficient să fi comis o infracțiune pe teritoriul României. Se poate interpreta cu temei – dacă ne referim la texte de incitare la ură rasială – că infracțiunea a fost comisă acolo unde au fost publicate acele texte.

      Răspunde

  4. Dom`le, există pe lumea asta un motto pe un blog:

    Cititorii mei sunt mai inteligenţi decât scriitorii altora. (Nu contează cine îl are, OK?)

    Deci eu sunt cititor.

    Răspunde

  5. Stimate Domnule Viorel Ilisoi,

    Poate e mai bine ca textul din comentariul urmator sa apara aici. Nu reusesc sa-l transmit pe blogul d-lui Laszlo…

    Va multumesc pentru informatia cu Paul Goma. Uitasem !

    Cu bine,

    Dezideriu Dudas

    Răspunde

  6. Gasesc azi pe blogul lui Liviu Antonesei o referire la acest text. Ieri , nu stiam cum sa-i multumesc lui Dom’ Niku ( Elektriku ), pe al carui blog intru periodic, ca am gasit textul lui Viorel Ilisoi despre Paul Goma…Uitasem ca e ziua lui „Mahatma” ( sintagma de pe blogul lui Liviu Antonesei , un alt gen de aneantizare…., e drept, in mare parte auto-aneantizare…), si urgent i-am trimis urarile cuvenite….

    De dvs. d-le Laszlo, am citit multe in jurnalele d-lui Paul Goma. Initial de bine, dupa…, stiti ce a urmat….Am remarcat insa insistenta dvs. pentru acuratetea instrumentarii logice a argumentatiei, ceea ce e un lucru remarcabil. Nu am inteles insa de ce ati coborit sub acest nivel si ati intrat in irational in comunicarea dvs. cu d-na Elvira Iliescu. Pe fond, aveati dreptate, este o simpla profesoara care insa a facut eforturi uriase si a reusit sa scrie cateva carti remarcabile. In mod cert „Rasul” poate fi retinuta de orice „instanta morala” in contextul Romaniei ceausiste….Poate ca „instanta literara” romaneasca ar putea impinge literatura noastra spre recunoastere internationala daca ar tine cont si de filonul moral….Nu stiu daca dihotomia literatura/cultura angajanta (C.Dobrogeanu Gherea ) vs. literatura/cultura estetica ( Titu Maiorescu ), se referea direct si la tensiunea dintre Forma si Fond in cultura romana. Pot insa sa constat ca FORMALISMUL a ajuns la extrem in societatea romaneasca. Si in ceea ce priveste anhajarea si in aceea ce priveste estetica, si in ceea ce priveste autohtonismul sau opusul sau, globalismul….Poate ca eforturile celor care vin de pe pozitia unor „violon d’ingres” vor reusi sa fundamenteze una din solutiile reconstructiei societatii.

    Intervin pentru ca am remarcat raspunsul dvs. incomplet adresat lui d-Mihai Bursec. Goma spune ca „gasca” la care faceti referire dvs. a devenit „gasca” pentru ca initial a fost victima. Si eu cred ca romanii, basarabenii, evreii chiar, sunt intamplatori in ecuatia acelor vremuri si a acelor tipuri de conflicte…Ne batem ca chiorii intre noi, iar de Rusia si de Germania, adevaratele cauze ale acelor conflicte, uitam ( inca sunt tari la care mergem cu caciula in mana si probabil uitarea noastra e „strategica”, nu insa si demnitatea !…). Dupa cum spuneam, mizez pe logica dvs., translatand putin perspectiva spre adevaratele forte care, si atunci, si acum, au tendinta de a ne arunca in razboaie ale nimicului care ne aduc numai prejudicii, in timp ce pentru ele, pacea continua, sustinuta de „n” mecanisme globale pe care le controleaza, le aduce numai castiguri…., de cele mai multe ori, fix din tarile care se bat intre ele ca la Verdun ( ma refer la „batai media”, „culturale”, d-astea…)….

    Parca retin ca ati intervenit odata si pe blogul d-lui Dorin Tudoran….Nu pot uita ca raceala dintre acesta si Paul Goma a intervenit cand Paul Goma nu a acceptat distinctia „propusa” lor de Mihai Botez : Mihai Botez ca om si Mihai Botez ca sistem. Dorin Tudoran a considerat ca Omul „bate” Sistemul si ca atare l-a acceptat pe Mihai Botez, Paul Goma in schimb nu l-a ( mai ) acceptat. Eu intelesesem asa inca din „Kakistocratia”. Ulterior insa, in „Eu, fiul meu” si in declaratiile ulterioare, Dorin Tudoran a explicat mai profund relatia sa cu „Mihai Botez si sistemul”….Concluzia lui a fost ca „oricand se va inhaita din nou cu Mihai”….Paul Goma insa ( in acea perioada mai avea jurnal ), ca si in cazul lui Adrian Paunescu, Adrian Marino, Octavian Paler,…, in „Raportul final”…, a devenit mai putin vitriolic…., parand si el, ca, „dincolo”…, ca si Dorin Tudoran aici, s-ar inhaita cu ei….Iata ca poate exista si o „justitie divina” care, in „ viata urmatoare”, poate aduce echilibrul….Daca statele mari reusesc sa imparta istoria statelor mici in cate ”vieti” doresc ele ( in 50 de ani de comunism sovietic, cine putea vorbi de actul de la 23 august 1939 ? in Romania ), nu inseamna ca in evaluarile noastre istorice si morale trebuie sa tinem cont de delimitarile sau ocultarile lor.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CUMPĂRĂ CĂRȚILE MELE CU AUTOGRAF