Campionatul naţional de fotbal al deţinuţilor s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a echipei din Penitenciarul Iaşi asupra colegilor din Penitenciarul Arad.
Echipele finaliste, cazate la Rahova, au sosit la Complexul Sportiv Dinamo în două dube de lux, marca Mercedes.
La vestiar, Dan Botaş, căpitanul arădenilor (uzurpare de calităţi oficiale), a depus următoarea plângere prealabilă (sau denunţ calomnios): „I-am bătut ieri (lovire), în semifinale, pe cei din Rahova şi pentru asta n-au vrut gardienii să ne dea apă caldă“ (supunerea la rele tratamente). „Se va rezolva situaţia, veţi face baie şi pentru ziua de ieri“, i-a asigurat antrenorul Daniel Crişan (abuz de încredere).
Penitenciarul Iaşi a deplasat la Bucureşti un lot de 9 jucători totalizând 56 de ani de închisoare, împotriva a 11 arădeni cu 157 de ani de închisoare.
S-a jucat cu echipe de şapte (6 în teren şi portarul în legitimă apărare).
Arbitrul FRF Florin Negru a avut totuşi o misiune uşoară, la locul faptei comiţându-se puţine infracţiuni, cu circumstanţe atenuante: câteva faulturi fără vătămare corporală sau a sănătăţii, o insultă, o contestaţie la executare (la o lovitură liberă, zidul era prea aproape), o nerespectare a hotărârii judecătoreşti.
Meciul nu a avut istoric. Ieşenii au câştigat cu 5-0 (formă continuată). Au avut tot timpul mingea, arădenii ferindu-se să comită tulburare de posesie. Golgheterul campionatului penal, ieşeanul moldo-iordanian Petter Ahmoudd, fost jucător la Poli Iaşi, închis pentru trafic de droguri, a deschis scorul: a prins o minge după care nu fugea nimeni (însuşirea bunului găsit), a ţâşnit din jumătatea proprie (evadare), i-a driblat (înşelăciune) pe fundaşii arădeni şi a şutat în plasă. Şi a mai înscris o dată (recidivă), din pasa (complicitatea) căpitanului Gheorghe Netedu, în urma unei scheme fixe (premeditare).
Antrenorul Daniel Cantea a îndemnat tot timpul la atac (instigare).
Arădenii au avut numai o deposedare (furt) şi două şuturi. „Am fost mai buni, ne-am dorit mai mult victoria şi dedic această victorie soţiei mele, antrenorului şi comandantului închisorii“, a spus Ahmoudd (fals în declaraţii).
S-au jucat două reprize de câte 20 de minute, cu schimbări nelimitate, deoarece sportivii erau fumători înrăiţi şi dădeau semne de sufocare.
Meciul, fără fotbal, s-a încheiat cu strângeri de mână (împăcarea părţilor).
Finaliştii au primit pungi cu tricouri, şepci, fanioane de la Dinamo, chiar și învinșii (primire de foloase necuvenite). Comandanţii închisorilor îi pot recompensa cu învoiri în familie. Acesta e visul mărturisit al tuturor: să scape în civilie, să se îmbete şi să-şi facă de cap cu femei, ca fotbaliştii adevăraţi.
