Bucureștiul poartă inele. Mai des auzim de inelul central. Probabil defect. De vreo zece ani se chinuie primarii cu închiderea inelului central. Deget gros, lucrare serioasă.
Băsescu a zis: “Să închidem inelul central”. Japonezii au luat măsura. Logodnicele de la PSD n-au semnat cecul pentru lucrare. Degetul tot creștea, inelul îi rămânea mic. Băsescu avea buze, dădea din ele.
Videanu le-a arătat arginții bijutierilor: “Apucați-vă de treabă!” Treaba a rămas apucată. Vine Oprescu s-o vadă începută, când trebuia să fie gata de mult. Și zice “Adică noi blocăm o construcție de câteva sute de milioane pentru că așteptăm termenele, hotărârile judecătorești!” Mda, cam așa e cu proprietatea în democrație.
Nu s-a terminat cu exproprierile, a rămas Bucureștiul cu inelul în aer. Stă călare peste un cartier. Atrage blocuri noi în jur. Ai o mașină mică în balcon, o pui direct pe șoseaua suspendată și te duci cu ea.
De un an și patru luni, argintarii bat în gol pe nicovală, pe lângă inel. Bucureștiului i se umflă degetul și apar răni. Bucureștenii fac rău de inel, se sufocă. |i huiduiesc pe edili. Afacerile mici mor. Dacă se mai ciocănește mult la inel, anticarul Puiu Mănoiu va fi nevoit să se întoarcă la meseria lui de bază: lăcătuș. Zice: “Pentru simplul fapt că am fost mutat cu circa 80 de metri de la intersecție, nemaifiind în drumul multora care poate ar fi dorit să vadă, să cumpere carte, firesc, am fost afectat… la sub jumătate. Am avut zile când n-am vândut nimic”.
Treabă stă. Utilajele stau agățate în macarale, să nu le fure careva. Totuși, muncitorii se agită. Mută de colo, colo niște niște jaloane rutiere ca niște canistre. Poți face orice cu bidoanele astea. Redesenezi zona. Faci un labirint pentru distracția bucureștenilor. Le ții ani de zile, să apuce toți distracția. Pe la dus, acum se vine. O ții tot înainte și ieși lateral. Fentezi mașinile. Când traversezi, ajungi peste drum. Dar peste alt drum. Cu un rând de canistre faci un trotuar în mijlocul străzii. Dintr-o stradă, faci mai multe. Cu trei canistre faci un cap de linie. Atât! Vatmanul se dă jos, încuie tramvaiul și pleacă. Poți face și un capăt de țară. Bidoane cât vezi cu ochii. Roșii, albe. Leta se încurcă printre ele. Se enervează ca orice bucureștean. Zice că suntem niște fraieri. Ne amețește primăria printre bidoane. Nu se face nici un inel, nimic. Dacă se făcea, era gata de mult. Nu e decât un pretext pentru închiriat canistre.
(11 august 2008)
