În cartierul Apărătorii Patriei, peste drum de Universitatea Spiru Haret, e singurul târg de miei din Capitală. Îți alegi un miel din țarc, mielul tău, i-l arăți ciobanului și el ți-l taie pe loc. Un loc special amenajat. Pe o poartă intră mielul viu, pe alta iese un sac de carne. Te uiți la el. Îl recunoști cumva. E al tău, cel ales. Dai banii, îl iei și pleci.
Mieii sunt aduși dis-de-dimineață cu mașinile și îngrămădiți în țarcuri de doi pe trei. Când se luminează de ziuă, mahalaua se trezește în zbierete și în hâșcâit de cuțite frecate pe cuțit. În jurul fiecărui țarc încep să se deslușească bărbați, rar câte o femeie, care se apleacă peste gard și pipăie mieii pe greabăn, pe coapse, pe burtă, le cântăresc la mână osânza și frăgezimea. Par să fie oameni care se pricep la așa ceva, bucureșteni la prima generație. Fiecare își alege mielul și îl înseamnă cu ceva legat la gât: o sfoară, o fâșie de plastic, o batistă, sau îl ține minte după un semn din născare: o pată pe bot, ochelari negri, cornițe, coada lată, ciorăpel alb, stea în frunte. Un tânăr pune ochii pe un miel, îl fotografiază cu telefonul mobil și îi trimite poza soției. Apoi o sună și îi mai face și o descriere entuziastă la telefon: cât e de frumos, alb cu urechi negre, se simte că are carne pe spete, face banii.
Așteptând ora 7.30, când va începe tăierea, unii scarpină mieii în frunte și le vorbesc, îi alintă: “Mă… mă frumosule, mă!”
Iată și câțiva copii, chiar la această oră de dimineață, aduși ca la grădina zoologică.
Sunt 49 de țarcuri și nu toate-s pline, după ce cu o zi înainte au mai rămas numai doi miei netăiați din 700. Azi sunt vreo 500 și până seara vor fi tăiați toți și tot nu vor fi de ajuns, mulți dintre bucureștenii care s-au așezat la rând nu vor mai apuca miel, crede Paul Ivan, șeful Serviciului de administrare a piețelor din Sectorul 4. În Vinerea Mare și în sâmbăta de dinaintea Învierii ciobanii vor aduce mai mulți miei și îi vor tăia pe toți.
E un adevărat succes târgul acesta. “Piedone pentru tine” scrie peste tot. “Piedone vă urează Paște Fericit”. Oamenii știu că primarul supranumit Piedone a făcut târgul de miei, poate nu chiar el, cu mâinile lui, dar ce mai contează? Și, stând la coadă, îl laudă și-i mulțumesc, îi înjură pe ciobanii care nu lasă nimic la preț și comentează arestarea lui Gigi Becali: ce altceva să vorbească niște orășeni printre miei și iezi duși la cuțit?
La 7.30 începe tăierea. Ciobanul, îmbrăcat cu halat de hârtie, de unică folosință, cu cuțitele la tureatcă, ia mielul ales în brațe și-l cară la locul pregătit pentru tăiere. Sacrificare se zice. Cu o mână ține mielul de bot ca să nu mai zbiere. Inutil, fiindcă printre cumpărători nu pare să fie vreunul exagerat de sensibil, ba se vede că imensul cor de behăieli, pe toate tonurile, îi excită, îi face să-și frece mâinile de nerăbdare. Doar o femeie pleacă în fugă trăgându-și bărbatul de mână. Îi zice: “Dar cumpăr o bucată de carne din magazin, nu un animal. Eu mănânc carne, nu animale, pricepi?”
Intrarea e păzită de polițiști comunitari. Cumpărătorul așteaptă afară, la altă poartă, pe unde ciobanul, plin de sânge și de bălegar, va ieși cu mielul tăiat. Dincolo de gardul de tablă, ferite de privirile mulțimii, sunt trei rânduri de tarabe de ciment, acoperite cu folie de plastic. Mielul e întâi paralizat cu un șoc electric, asomare se zice, apoi tăiat. Zece veterinari citesc în măruntaie și, dacă mielul e sănătos, îi pun o ștampilă. Oamenii nu văd ce se întâmplă înăuntru, văd doar sângele care se scurge pe sub gard și știu că acolo cineva lucrează pentru ei. Patru femei stau pregătite cu mături și găleți de apă și spală repede cimentul. “Eu nu suport să văd sânge, zice o doamnă aprinzându-și țigara, nici mirosul ăsta de stână, nici gălăgia asta, dar ce să fac? Trebuie să îndur și asta ca să pun pe masa de Paște toate cele cuvenite”, încheie ea, vorbind ca reporterii de televiziune.
Au trecut trei ore de când se tot taie miei și s-au adunat tot mai mulți oameni. Sute. E clar că mulți nu vor apuca. Ștefania Miu, o pensionară arțăgoasă, începe să strige că e bolnavă de diabet și că nu mai rezistă să stea la rând. Încep și alții să fluiere și să-i huiduie pe ciobani că se mișcă prea încet cu tăiatul și că dau mieii pe ochi frumoși, nu cum vine rândul. Câțiva polițiști apar imediat și revolta se stinge.
“Băăăă, strigă ciobanul Ștefan Dumitrache, păi e mieii mei, bă! Îi dau cui vreau, cu cât vreau!” Și anunță că tocmai a crescut prețul de la 16 la 18 lei pe kil. Poate să-i facă cineva ceva? Nu. Și așa, cu preț mărit, tot dă vreo patru miei în jumătate de oră și sună la stână, de pe un celular pe care îl ține ca pe un cărăbuș în palma lui mare și solzoasă, să se mai aducă niște miei. Regula zice că mieii pot fi aduși doar până la 7.30, dar dacă e cererea atât de mare, te poți opune? “Acuși vine mașina, zice mulțumit Ștefan Dumitrache pupându-și bijuteria de telefon. Păi ce credeți, că s-a întâlnit hoțul cu prostul? Nene, eu sunt bucureștean, printre puținii ciobani din București, pasc oile pe fostul poligon al CC-ului. Și ăștia mă iau de țăran, de fraier”. În jurul Capitalei așteaptă alte turme și în final fiecare va avea mielul pe care și-l dorește, îi liniștește el pe mușterii panicați. Dacă nu azi, mâine.
Criza nu se simte în târgul de miei. Un milion jumate, două milioane, trei milioane mielul. Ia de-aici. Pun și câte doi mână de la mână și iau un miel, îl fac pe din două. Nu miaună, nu mușcă și e proaspăt. Iese abur din el. Alții iau mieii vii, o sută de mii kila, și pleacă cu ei în portbagaj. Chioșcarii de pe lângă târg vând ca niciodată cafea, gogoși, bere, halate de hârtie, saci de plastic. Toată lumea pare mulțumită și nerăbdătoare să vină Sfintele Paști și să se apuce de mâncat.
“Și sânge cald se scurge pe canal.”
“Și sânge cald se scurge pe canal.”
(Cotidianul, 2009)
(Foto: Viorel Ilișoi)
8 comments
Cum sa poti sa mai iei carnea cand vezi mieii vii?
Altfel, filmul e foarte bine facut (ca de obicei!) iar textul scris atat de bine incat parca ai fi acolo. Mai bine sa nu fii!
Sarbatori fericite, cu sau fara miei (ucisi :d )!
ce barbarie…
Nu stiu cum sunteti voi, dar practic mielul nu prea mi se pare a avea un gust incredibil asa ca mi se pare o prostie, din cate stiu eu carna de oaie de fel nu e buna, sau ma intel…
Chiar ca e ceva barbar!
Dar fratilor e chiar groaznic sa vezi cum cineva iti va sacrifica mielul pentru ca tu sa-l poti manca. Este o barbarie intradevar…
hehe! numai vegetarienii comentează pe-aici, carnivorii sunt ocupaţi să îmbuce…
Cat ma uitam eu prin comentariile astea de raw-vegan infocat era sa mise arda cotletul in tigaie. Asta ar fi fost intr-adevar o barbarie 😛
Anul acesta, imi este teama sa cumpar carne ptr ceea ce am vazut in mass-media!
ti se face o mila de ei, de ti se rupe sufletul