Eu sunt nemuritor de felul meu.
Adică eram
până să vin
pe lumea asta, printre voi, muritorii.
Când m-a născut
mama a înnodat timpul în jurul meu
cu o îmbrățișare,
l-a sigilat cu un sărut.
Nemuritor am pornit printre voi
și singur mi-am rupt pecețile timpului de pe mine
doar ca să vă pot îmbrățișa,
doar ca să simt direct pe inimă
atingerea voastră.
A fost așa de frumos
să respir aceeași moarte cu voi!
Dar când voi ați început să plecați
unul câte unul din viață,
toți ați luat, plecând, câte ceva din mine.
De felul meu eram nemuritor,
n-ar fi trecut moartea peste legământul mamei,
dar mă ucideți câte puțin voi, muritorii,
cei care mă țineți în viață.
București, 26 iulie 2018
