Azi e ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Ar fi împlinit 172 de ani, cum am auzit un reporter spunând. Sau 173. Fiindcă pe lângă ziua de 15 ianuarie 1850, oficială, este dată ca zi de naștere și 20 decembrie 1849 (vezi I. D. Marin, „Eminescu la Ipotești”, Editura Junimea, Iași, 1979). S-a născut la Ipotești sau la Botoșani? Dacă nu cumva chiar la Dumbrăveni, cum susțin unii.
Nu știu câte țări din Europa au dubii cu privire la ziua și locul venirii pe lume a poetului lor național. Adepții teoriei conspirației ce cred? Nu cumva Eminescu nici n-a existat, așa cum a susținut un cunoscut poet, Marin Sorescu?
Nici moartea lui nu e mai clară. Eminescu a murit nebun, ucis cu o piatră sau cu o rangă de colegul de cameră (i s-a zis și celulă), poate a fost ucis din ordinul rușilor, contra cărora scrisese cu mult curaj. Ba nu, serviciile secrete chesaro-crăiești i-au făcut felul, fiindcă și contra Austro-Ungariei s-a exprimat virulent marele poet și gazetar, dar circulă și teoria că ar fi fost ucis din ordinul regelui care, așa cum se știe, stătea cu minciuna la masă. Sau a murit de sifilis. Sau ucis de tratamentul inadecvat, cu mercur, care i se aplica. Titu Maiorescu a vrut să-l omoare, el l-a dus la doctorul Șuțu ca să fie otrăvit. De ce? Din invidie. Dacă nu cumva a fost o răzbunare a numeroșilor domni bine situați, ale căror neveste cădeau ca petalele sub suflarea bărbătească a poetului.
Nu știu câte țări din Europa au avut nevoie de peste o sută de ani pentru a scoate o ediție completă a scrierilor poetului lor național. Poate doar România, fiindcă, se spune, în cufărul cu manuscrise al poetului ar fi existat dezvăluiri periculoase despre monarhia română, despre aristocrația conducătoare. De aceea abia sub comuniști s-a putut lucra mai cu spor. De asemenea, unele manuscrise foloseau limba pierdută a dacilor, pe care n-o cunoștea niciun eminescolog preocupat de publicarea operelor complete. Alte manuscrise, pline de pornografii, nu vor fi publicate niciodată, așa că, zic unii, operele complete ale lui Eminescu n-ar fi chiar așa de complete. I se atribuie o sumedenie de poezioare scabroase, scornite de cine știe ce anonim complexat, și în drumurile mele de reporter, prin toată țara, am observat că mai ales acestea sunt citate la scară largă, nu opera valoroasă a poetului. Ascultați bancurile pe care și le spun oamenii în tren, la cozi, în parcuri, la petreceri: sigur veți auzi și așa ceva.
Eminescu era mic de statură, lat în spate, un bouraș moldav care lua în coarne totul. Ba era un răzeș nalt la stat, mare la sfat, purtător de stilet și repede la cafteală săritoriu. Ba sărac lipit pământului, cum îi plăcea să se prezinte în poeziile lui, sărman Dionis închipuit, ba așezat comod în poziția nu tocmai de lepădat de șef al gazetei „Timpul”, sau, în tot cazul, un sărăntoc aparte, care de mic a putut umbla, din toată sărăcia lui, pe la școli din Cernăuți, Viena, Berlin, apoi să facă tratamente costisitoare tot în străinătate.
Era antisemit, mason, inițiat oriental (ce-o mai fi însemnând concret și asta), agent secret al României, activ mai ales în timpul războiului de independență, dar și spion rus, austriac, german, cobora direct din Ștefan cel Mare, ba era chiar reîntruparea marelui domnitor, risipea cu ușurință, darnic până la inconștiență, când credincios, când ateu, poliglot, astronom, savant care a anticipat teoria relativității a lui Einstein (în „La steaua” și „Luceafărul”, dar nu numai). Dacă luăm, din câte cunoaștem, toate calitățile și defectele marilor scriitori români, vedem că toate se regăsesc la Eminescu.
Românii, la nivel de masă, nu prea i-au citit opera, nici exegezele altora, dar ceva-ceva au simțit ei că e cu acest poet, așa că l-au asimilat în folclor și i-au atribuit și lauri, și bube, l-au răstignit pe crucea luminii bătându-i cuie de-ntuneric în mâini. Eminescu, mai mult decât oricare alt poet român, s-a scurs din cărți direct în inimile oamenilor, chiar și ale celor care nu l-au citit. El a fost mereu o poveste de care noi, românii, am avut nevoie. Dacă n-ar fi existat, îl inventam.
Adepții conspirațiilor au găsit un teren bun în zonele obscure ale biografiei lui. Nu există alt personaj mai popular în zona asta crepusculară. Fiindcă nu simte nimeni nevoia să includă într-o conspirație pe cineva care nu înseamnă nimic. Ignoranța generală l-a transformat într-un fel de sfânt atipic, patriot și coțopenitor, un fel de Sfântul Gheorghe, luptător cu balaurul antiromânesc, dar având lira orfeică în loc de lance, și fiind altoit cu un haiduc și cu un savant, în timp ce elita subțire a cunoscătorilor l-a situat pe merit în vârful construcției culturale românești. E deopotrivă adulat și contestat.
Dacă existența lui Eminescu ar fi fost inventariată într-un op de mare precizie istorică, dincolo de orice dubiu, azi nu s-ar mai fi vorbit atâta despre el. L-am transformat în mit. Ca pe Isus, dar unul foarte de-al nostru, cu suman și neapărat șmecher. Opera a rămas doar pentru consumul unei elite, ceea ce e și firesc, în timp ce mitul e accesibil și bun de molfăit pentru toată suflarea. Asta înseamnă că Eminescu e viu. La 172 de ani de la naștere. Sau 173. Și, bineînțeles, viu fiind, e prieten cu Becali și neapărat antivaccinist. Tocmai el, care a contribuit la crearea vaccinului.
3 comments
O poveste în sine e numa faptul că fotografia e făcută de Fane Jeg, ar trebui un material despre asta!
Cu siguranta este viu, daca suntem atenti il simtim in apropiere!
Domnule Viorel,va felicit si va admir curajul de a scrie in acest fel despre Eminescu.Trebuie curaj,fiindca intr-adevar,fiind transformat in mit,orice incult te poate azi injura si chiar te poate cotonogi daca spui ca poetul,ca orice poet care face si politica ,avea si unele bube.Indivizi care doar au auzit vorbindu-se de Luceafarul,sunt gata sa te stranga de gat ,nu daca critici putin poetul,fiindca asta ii intereseza mai putin,dar daca te agati de patriotul,nationalistul,xenofobul,romanul suprem,jurnalistul taios si pana la urma nebunul Eminescu.Noroc ca nu sant multi sa inteleaga ce ati scri.Inca o data ,va felicit ,articolul face mult pentru Eminescu,poate fi pus alturi de ce a scris Boia si Titu Maiorescu,pentru o mai adevarta cunoastere a marelui poet roman.A mai existat o perioada asemanatoare,cu care iarasi nu sunt de acord,cand despre Eminescu si Creanga se discuta in popor ca despre Stan si Bran sau Pacala si Tandala,punandu-se pe seama lor fele de fel de trasnai,care aratau cat de smecheri erau ei pe la sindrofii si intalnri prin casele celor bogaati,ei fiind atunci asimilati oamenilor din popor,ceapisti descurcareti,care nu mai aveau pamant ,dar aveau porumb destul,din furat noaptea ca oamenii descurcareti.Bravo!