Era să dea peste mine, la stop, pe Bulevardul Decebal. Eu eram de vină că stăteam pe banda pentru bicicliști. Iar el, Viorel Ilișoi, era pe bicicletă. Venea din Militari la plimbare. Cam lungă plimbarea, mi-am zis. Am schimbat câteva cuvinte, nu-i cunoșteam pasiunea pentru ciclism. Imediat mi-am spus că o fi ceva ascuns, precis se documentează pentru un subiect de reportaj. Pentru că, trebuie să știți, Viorel Ilișoi trăiește în niște reportaje. Rar iese afară din ele, să-și cumpere d-ale gurii, să-și tragă sufletul, după care intră la loc. Bănuiala mea că nu e vorba de o simplă plimbare cu bicicleta, ci de o plimbare printr-un reportaj cu bicicleta, mi-a rămas neschimbată și după ce ne-am luat rămas bun. Rămasul meu, așteptând următorul verde, că el a plecat încălecând pe-o șa. Și, de aceea, ne spune poveștile așa.
“Momente și spițe” sunt bucăți de realitate care s-au aruncat în fața biciclistului Ilișoi În vreme ce el se documenta pentru reportajele sale aproape stranii. Și, în loc să pedaleze mai departe, biciclistul s-a oprit la fiecare bucățică, a ajutat-o să se ridice de pe jos, i-a oferit primele îngrijiri și a adus-o să se bucure de viață în noua lui rubrică.
București, 20 iunie 2008
