M-a luat în brațe mama mea
Chiar când m-a născut în chinuri grele
Și m-a strâns – parc-ar fi vrut prin piele
Să mă soarbă înapoi în ea.
Se temea că m-a adus greșit
Într-o lume crudă, infernală,
Cum scapi peștișorul în cerneală –
Și cu brațe dulci m-a ocrotit.
Crivățul bătea prin sat cu ură,
Se strângea omăt în dispensar.
Făcea tata focul în zadar…
Mama de la ea mi-a dat căldură.
Au venit de-acasă două sănii
Să ne ia – și oameni cu lopeți
Ne taiau cărare prin nămeți
Și goneau cu chiote dihănii.
Se făcuse noaptea, era ger,
Lupi turbați rupeau cu dinții luna.
Mama m-a ținut în brațe-ntruna
Stând înfofolită-ntr-un lăicer.
Murmura, de teamă, un descântec.
Mi-era bine sub lăicerul gros,
Parcă mama s-ar fi-ntors pe dos
Și mă mai ducea încă în pântec.
Am ajuns la miez de noapte-n sat.
În ogradă nu-ncăpeai de neamuri
Stând cu felinare pe la geamuri…
Mama în lumină m-a scăldat.
Și fiind atâta lume strânsă,
Neamurile noastre, neni și țațe,
Toți voiau puțin copilu-n brațe –
Mama nu m-a dat la nimeni însă.
Mă trezeam din somn și strigam: Mama!
Boț de carne sfâșiat de plâns…
Mama mă ținea în brațe strâns
Și trăgea într-însa toată teama.
Când mă mai lua pe la oraș,
Mă ținea tot drumul doar în brațe,
Parcă se temea să nu-l înhațe
Hoții de copii pe copilaș.
M-a ținut în brațe până când
Solzii mei de pește-n călimară
S-au făcut albaștri ca să pară
Că-s în apă cu alți pești în rând.
Și acum, când nu mai e cu mine,
Când în raiul mamelor s-a dus,
Cu tot cerul larg deschis, de sus,
Mama-n brațe încă mă mai ține.
11 septembrie 2017
