POEZELE

Poezia a plecat de la mine.A luat-o pe o străduță în josȘi s-a pierdut în oraș. M-am ținut după ea printre blocuri,Am ajuns în câmp, am trecut râuri,Până la stele…

Iubito, trupul tău e un sonet pot să-l recit oricând pe dinafară – în carnea lui, ca un cuţit concret, înfig imaginaţia barbară. Va fi mereu, ca şi întâia oară,…

  Până la noi timpul vine prin frunze. L-am primit totdeauna ca pe un oaspete, i-am dat să mănânce din palmă, în trupurile noastre l-am culcat. În fiecare frunză e…

Nu știam cine trebuie să plece mai întâi. Ca două trestii loveam aerul dintre noi: ne îndoiam unul pe altul cu răsuflarea într-un balon de săpun. Nu, nu, să nu…

Timpul trece cu tocuri de sticlă pe un drum bolovănos. Pe același drum pașii mei fac să răsară din pietre maci umezi – țipete sunt petalele lor. Mergem amândoi printre pietre,…

Eu sunt nemuritor de felul meu. Adică eram până să vin pe lumea asta, printre voi, muritorii. Când m-a născut mama a înnodat timpul în jurul meu cu o îmbrățișare,…

Ah, acești băieți musculoși de la casieriile hipermarketurilor, ce frumos te întreabă ei dacă vrei și punguță! Bat prețurile la casă ca și cum nici nu te-ar vedea, cu putere,…

Dincolo nu e nimic. Întinde mâna și vei simțicum te trage hăul în jos, te vei scurge ușorca fumul de țigară prin crăpătura ușii. Dincolo e golul lăsat de un…

Apa cea neagră a venit peste noi. Privește cum cade tot cerul în apă, Se-ntunecă cerbii când se adapă Și umbrele lor se scurg în noroi. Cu flacără neagră ard…