POEZELE

Rostul nu mi-l mai știe nici pământul, Cel ce-mi așteaptă genunchii la apus. Eu nu mai sunt acum decât cuvântul Închis în mine, încă nespus. Tremură tainic în placenta subţire…

Azi, mamă, dacă ai mai fi rămas cu umărul proptit în supărările mele, ți-aș fi dat o mână de ajutor punând în locul tău un zâmbet. Te-aș fi strâns în…

  Când ea a venit, ce frumoasă părea!Lin ca somnul a venitși nici n-am știut când m-a luat în brațe.Mă sufoca uneori în strânsoare,Dar ce bine era, ce bine era!…

Vor găsi scrisorile noastre, sigur le vor găsi, Un teanc legat neglijent cu o sfoară, Filă peste filă, iubito, zi peste zi, Toată iubirea noastră de-o vară. Vor fi acolo…

În zilele mohorâte ale anotimpului îndrăgostiții pleacă din orașele lor, cât mai departe unii de alții, și se ascund unul în tristețea celuilalt. Anotimpul umple cărările vrajbei  cu ploi, podurile…

Tata m-a învățat multe lucruri folositoare în viață, zicea el, dar care nu mi-au folosit la nimic, așa cum nici lui nu i-au fost de folos vreodată. A fost darnic,…

Nu e nici o izbândă facerea unui trup de cuvinte îndeajuns de viu ca să poată vorbi. Doar trupul tău, din care pleci adesea, e pumnul țărânii ridicat către cer.…

(Astăzi a murit Aglăița, prietena mea) Nu vom pleca de aici până nu ni se va lua totul. Întâi ni se ia veșnicia, brusc întreruptă de o lumină rotundă, și…