POEZELE

Privește-mă: nu mai sunt eu, altcineva mă privește acum. Noi mergem îmbrățișați pe deasupra, râul de cuvinte curge sub noi. Când călcăm pe cuvinte, suntem. O clipă. După aceea nu…

Azi am udat florile și am hrănit pisica,apoi m-am uitat prin toată casași nu am mai văzut nimic viu în jurul meu. Gândurile nevăzute se învârt în vârful unui ac,totul se…

Dați-ne ceva să urâm și vom face lumea mai bună.Noi nu ne mai putem găsi starea dacă nune înfigeți în cap o țepușăca să ne țină locului, liniștiți.Ne uităm cu…

Citesc poezia vechilor poeți, a bărbațilorcare vânau împreună lei și mureau pe tăblițe de lut,a efebilor îndrăgostiți de amfore, poeziamenestrelilor îngenuncheați sub balcoane,cei ce prindeau luna în palme ca pe…

Ca un orb mă încui în tăcere Și îmi fac din pleoape fereastră. Văd cuvinte pe sticla de bere, Scrie ceva și pe luna albastră.   Cresc litere verzi prin…

Poezia a plecat de la mine.A luat-o pe o străduță în josȘi s-a pierdut în oraș. M-am ținut după ea printre blocuri,Am ajuns în câmp, am trecut râuri,Până la stele…

Iubito, trupul tău e un sonet pot să-l recit oricând pe dinafară – în carnea lui, ca un cuţit concret, înfig imaginaţia barbară. Va fi mereu, ca şi întâia oară,…

  Până la noi timpul vine prin frunze. L-am primit totdeauna ca pe un oaspete, i-am dat să mănânce din palmă, în trupurile noastre l-am culcat. În fiecare frunză e…