Ţara-i jidovită, plină de tichii,
Scrie în statistici că-s vreo două mii. Orice-aţi vrea să faceţi nu e cu măsură, Viaţa mea din trupul afectat se cură. Moartea e aproape, bâjbâie la clanţă, Dar cât mă mai rabdă, am doar o doleanţă – (Şi deschide gura, potrivind proteza): Vreau din clipa asta să mă cheme Geza!” Căpitanii tace şi s-agit intens: “Nu se poate, Doamne, este un nonsens!” “Este o trădare!” – protestează unii. “Este împotriva însăşi Naţiunii Ca să scriem mâine, la un greu moment, Numele de bozgor sus, pe monument!” Dar Vadim cu mâna şterge gălăgia Şi vorbeşte pentru toată România Care e atentă la deces şi care Viitor de aur peste secoli are: “Asta mi-e dorinţa, strigă Patriotul, Geza să mă cheme. Asta este totul. Căci, murind eu astăzi, doar vedeţi că mor, Vreau să moară, practic, tot unul de-al lor!” Iași, 1992
|