Parodie după Sunt cel mai frumos din orașul acesta (Corydon) de Radu Stanca)
Sunt cel mai obez din orașul acesta.
Pe străzile pline când ies, n-am pereche,
Femeile fug ca lovite de streche,
Nici nu se opresc până în Budapesta!
Sunt cel mai obez din orașul acesta.
Născut din incestul șaormei cu berea,
Privirile mele dezghioacă lumina;
Chiar dacă-n afară tresaltă slănina,
În mine sublimu-și sporește averea.
Sunt Prințul șaormei și îmi place și berea…
Nu-i chip să mai scap de priviri pofticioase,
Lumea pe stradă m-ar mânca și cu ochii,
Mulțimea mă-ntreabă: iau șpagă, vând Nokii,
Sau cine-mi tot pune slănină pe oase?
Căci toți văd în mine hartane gustoase.
Cu burta căzută-mi acopăr genunchii,
Când calc, parcă trece un tanc sovietic
Și inima-n piept îmi pulsează frenetic
Cercând să irige cât poate rărunchii.
De burtă adesea pe stradă mă-mpiedic.
Am ochii gălbui, înveliți în grăsime,
O stea dinlăuntru le-mprumută lumină
Și asta îi face pe unii să vină
Să-mi pipăie fața cea fără asprime…
Și nu-i chip să mă pierd cumva în mulțime!
C-un strașnic parfum îmi alung de pe piele
Mirosul de iad răbufnit prin toți porii;
Doar câteva clipe miros ca feciorii,
Apoi din nou ca un vraf de obiele…
Cu mirt m-aș spăla, cu sânge de stele!
Toți dinții din gură mâncați mi-s de carii,
Din an în Paște am tragice erecții,
Prilej doar de mirări și introspecții;
Am țâțe de babă, mă râd miștocarii.
Mi-e sufletul negru, eu însumi mă sparii.
De-ntinsă ce este, mi-e pielea mătase,
Alunecă apa, nu moartea pe dânsa;
Aș rupe cu dinții armura, prea strânsa,
Să intre mai iute moartea în oase.
Cetate-s cu ziduri și porți adipoase.
Din mine cresc solzi ca la șerpi pe alocuri
Și însăși natura ce ne înconjoară
Nu știe să spună ce sunt: om sau fiară?
Sau numai un turn rătăcit printre blocuri,
Un turn burdușit cu salam și batjocuri?
Sunt cel mai obez din orașul acesta.
Pe străzile pline când ies, n-am pereche.
Singur m-aș lua ca pe porc de-o ureche
Să mă tai în parc și să-nceapă fiesta.
Căci sunt cel mai gras din orașul acesta.
(Galați, 20 decembrie 2014)
Vezi și
[box font=”arial” fontsize=”18″ float=”center”]Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi[/box]
8 comments
frumoasa si …spumoasa poezie ! Dar parca incepuserati o campanie de slabit ! Si parca erati si cu bicicleta pe traseu ? Sau e doar o parodie despre ce Nu ati vrea sa fiti ! Oricum, aveti grija, se apropie amenintator Craciunul !!!
…Ce trist! 🙁
…poate Dumnezeu cu noi. Numai sa avem speranta.
–
N-am stiut ca is canibali la Galati, care ar manca oameni. 😀
–
Sanatate si putere!
Bate originalul, și bănui că e și mai sincer decât histrionismul lui Stanca.
MAI BINE TE-AI CHINUI SA SLABESTI..SA FACI CEVA CU VIATA TA…MA ROG,CU GRASIMEA TA. PARODIEZI IN SPERANTA CA „UITE DOMNULE EU MACAR RECUNOSC”,DE FAPT IN FRUSTRAREA TA ITI DORESTI DAR NU VREI SA SLABESTI…DACA AI VREA AI FACE CEVA SI N-AI MAI PARODIA..ZISE O GRASANA CARE-TI SEAMANA!
Teribil 🙁 of,e f dificil de slabit dupa o anumite greutate, dar nu imposibil! Din cuvinte reiese ca v-ati resemnat, desi nu va simtiti deloc bine asa. Va doresc sa aveti puterea si sa gasiti motivatia de a va schimba stilul de viata!
„Mens sana” aveţi, la „in corpore sano” vă trebuie o ţîră de disciplină. Cu ambiţia cum vă înţelegeţi? 🙂
Sunt tatăl natural al ambiției; iar mumă-sa e marea. Dar nu în chestia asta.