Fotografii de Viorel Ilișoi |
Pe la zece seara, o ploaie îndelung și cu osârdie cerută de localnici după o vară secetoasă, i-a alungat pe gură-cască, iar țiganii s-au retras în corturi să mănânce, în sfârșit, și gura lor ceva. Pentru prima oară, chermeza lor seculară a fost înghițită cu dibăcie de regele Cioabă într-o manifestare numită Zilele Culturii Romilor. Poate această nouă pălărie i-a ținut la distanță pe țiganii care în alți ani făceau să fumege munții răsucind berbeci în frigări. Niciodată nu au fost țigani mai puțini ca anul ăsta. Și nici atât de neauriți. Însuși regele, rostogolit pe spătar, arăta că nu are nici măcar o verighetă. Cu aur n-au venit decât țiganii lui Ferdinand Stănescu, din Ciurea, cu aur gros pe piept și stând cu gurile căscate, cu mandibulele căzute sub greutatea dinților de aur. Limuzinele, puținache, puținache, după cum aprecia unul. Iar ploaia a stins la propriu focul unei petreceri departe de dezmățul fastuos din alți ani.
1 comments
Ce nume are, predestinat: Tortică! 🙂
Pai cum statea mancarea aia pe masa atatea ore? Cu mustele pe ea???!!!
Excelent, ca de obicei. Multe imagini, superba asta: “parcă-s niște înghețate la cornet răsturnate în iarbă”. :)))
Mi-am dat seama ca n-am mai ascultat de ani si ani manele. Nu-mi lipsesc. 🙂