Mamă. De 21 de ori mamă

         Ana Ursache a născut 21 de copii și i-a crescut mari. Propaganda comunistă s-a folosit de ea ca să sprijine politica demografică a regimului. Înșiși Elena și Nicolae Ceaușescu i-au botezat un copil. Astăzi, când titlul de mamă eroină nu mai înseamnă nimic pentru statul român, bătrîna trăiește, uitată și bolnavă, din ajutorul social de la primărie. Și crește copii. Ai copiilor și-ai copiilor copiilor săi.

Femeia de 70 de ani care deschide ușa apartamentului din Bularga, un cartier sărac al Iașului, nu e un monstru lipicios din care se desprind bucăți de carne ce iau chip de om și încep să se miște și să crească de cum ating podeaua. Așa și-o închipuia, ca în filmele fantastice, o tânără funcționară de la primărie, unde încercam să dau de urma Anei Ursache. Speriată numai la gândul că o femeie poate naște 21 de copii, tînăra a strigat: “Doamne, dar e inuman!” Dimpotrivă, e un om ca toți oamenii și în orice caz mai fericită decât mulți bătrâni la fel de săraci și de bolnavi. Ea deschide ușa cu un zâmbet tulburător de cald, deși nici nu știe cine sună, pentru că n-are mai mult de un metru și jumătate, nu ajunge la vizor. Oricine ar fi, ea deschide ca și cum de fiecare dată dincolo ar fi unul dintre numeroșii ei copii. La legitimația de ziarist nici nu se uită – “Eu îs alfa… analafa… eu nu știu carte, puiul mamii!” –, ci mă poftește, printre mormane de rufe pentru spălat, în sufrageria cu pereții acoperiți de fotografii înrămate, și abia după ce mă vede așezat pe scaun întreabă privindu-mă drept în ochi și zâmbind: “Ce să-ți dau, puiul mamii? Dar ce treabă ai cu mine?”

Bătrâna de un metru și două șchioape se așează anevoie pe scaun. Are 90 de kilograme, stă cu mâinile depărtate de corp ca o cloșcă cu ouă sub aripi. Numai când își rotește o dată privirea prin încăpere, mama își revede toți copiii în fotografiile de pe pereți. Numai 16 mai trăiesc din 21. Opt sunt în țară, opt sunt departe, în Anglia, în Spania, în Germania, în Italia, în Turcia și nu i-a mai văzut de ani de zile. Ultima oară, frații au fost toți la un loc în 1993, de Mihail și Gravril.

Pe cei morți îi pomenește mai întâi. Unul a murit pe la 35 de ani… să nu spună vorbă cu păcat, dar bătrîna se teme ca nevasta lui i-a scos vodca din sticlă și i-a pus apă tare… Când a băut, l-a ars pe gât, uite-așa s-a dus pînă la mațul gros, și n-a mai trăit mult. Oftează. Iar altul, zidar cu mână de aur, a căzut de pe o schelă. “A căzut mortal”, spune femeia, reptând o expresie pe care o va fi auzit în nefericitele împrejurări de atunci. Iar ceilalți tot moarte cu blestem au avut. De boală n-a murit niciunul. “Eu n-am stat nișodată la spital, zice mama Ana. Numa’ când am născut. Și azi nășteam, iar peste două zile eram acasă. Și copiii mei, la fel, nu-s niște gălbăcioși, pe toți îi am sănătoși și voinici, puii mamii!…”

Vorbind, singură se înduioșează și îi dau lacrimile.

Mai dragă îi este Elena-Daniela, fata cea mai mică, botezată de Ceaușescu. Al 21-lea copil. A născut-o în 1984. Avea 47 de ani. Era singura naștere prin cezariană. Ea nu știa, că nu citea, dar ziarele vremii arătau că acea naștere a fost un eveniment important pentru Partidul Comunist. A asistat-o o echipă de medici renumiți, cu prof. dr. doc. Gheorghe Teleman în frunte. A apărut în “Flacăra Iașului” un interviu și poză cu ea cu copilul în brațe. Dar interviul nu-și amintește să-l fi dat. Autorul, Al. Atanase, de bună seamă un pseudonim, i-a pus în gură niște fraze pe care femeia, analfabetă, nu le-ar fi rostit niciodată. Reiese din ziar că ea mulțumea din inimă partidului și statului, guvernului pentru sprijinul acordat în creșterea copiilor. Ea n-a zis așa ceva. De altfel, în același ziar, un muncitor fruntaș din Târgu-Frumos și un președinte de colectiv vorbeau cu exact aceleași cuvinte. Autorul a greșit și numărătoarea, în articol vorbindu-se de a douăzecea naștere, cînd, de fapt, era a 21-a. “Lasă, că și eu îi mai încurc”, îl scuză femeia pe ziaristul comunist. Și începe să-i numere pe degete: Mitică, Dinu, Marcela, Adriana, Gabi, Cristi, Mihaela, Lili, Petrică, Carmen, Radu, Dorel, Ciprian, Ionel, Dorina, Nicoleta, Vasilica, Costel, Floarea și Elena-Daniela. Nedumerită, bătrâna se uita la palmele cu degetele răsfirate, le întoarce și pe-o parte și pe alta, căutând parcă încă un deget, fiindcă le-a a numărat o dată pe toate, a luat-o de la capăt și s-au făcut 20. Stă binișor pe gânduri și într-un târziu strigă bucuroasă: “Și Florin. Vai, tocmai pe Florinel l-am uitat, puiul mamii!”.

Pe Elena-Daniela, ultimul copil, au botezat-o soții Elena și Nicolae Ceaușescu. Astfel culmina atenția specială ce i s-a dat Elenei Ursache de către propaganda comunistă. De la a 15-lea copil încolo, fiecare nouă naștere era anunțată în ziarul central al Partidului Comunist Român, “Scânteia”. În presa locală din toată țara apăreau reportaje și interviuri. Cunoscutul realizator de televiziune Alexandru Stark a filmat câteva zile, la Iași, un documentar despre Ana Ursache, femeia care a înțeles să fie utilă societății născând viitori cetățeni de nădejede… După ce s-a dat la televizor documentarul, cea mai cunoscută mamă a României – după Elena Ceaușescu – a început să primească din toată țara scrisori de felicitare. Mai păstrează și acum vreo sută. Gloria Lăcătușu, de la Radio Iași, a realizat un interviu și a scris despre Ana Ursache în cartea ei “Zăpezile calde”, în paginile căreia îi fac vecinătate alte celebrități ale epocii: Fănuș Neagu, Alexandru Graur, Sabin Bălașa, Ion Popescu-Gopo, Elisabeta Polihroniade, Edgar Papu.

Când a auzit că va deveni cumătra lui Ceaușescu, s-a temut că vor să o omoare, mai ales că, povestește Ana Ursache, auzise că ea, Ceaușeasca, “ducea oameni în niște tuneluri, nu știu cum, și îi omora…” Au venit două mașini negre la blocul din Bularga, unde stă și acum, și mai mult au luat-o pe sus, cu copilul în brațe, și pe câțiva mai mărișori care erau pe-acasă. I-au dus pe toți la vila de protocol din viile de la Bucium. Acolo au văzut-o pe Ceaușeasca stând la o masă bogată, o cunoștea de la televizor. Nu era și el, Ceaușescu. Cumătra Ileana – cum îi spune acum bâtrâna ‒ s-a purtat frumos, a stat acolo cât preotul a botezat copilul în cristelnița cu care venise în brațe, slujba întreagă, ca la biserică, și-a făcut și ea cruce, apoi au stat toți la masă, au mâncat, cumetrele nu prea au vorbit, și la sfîrșit Ceaușeasca a pupat-o pe Ana Ursache, i-a dat 10.000 de lei, patru cutii mari cu haine pentru ea și bărbătu-său, – “Numai costume de ambasadori și de cucoane!” – haine pentru fina cea mică, dulciuri pentru copii, și a condus-o pînă la mașină.

De atunci nu a mai văzut-o pe cumătra și nici vreun semn nu a mai primit de la ea. Dar în fiecare an de 1 Iunie veneau niște doamne de la partid sau de la primărie, o luau pe tovarășa Ursache, mamă eroină, și o plimbau prin toate magazinele și îi cumpărau haine pentru copii, de aveau pe tot anul. Și mai luau doamnele și pentru ele câte ceva. Când a aflat că a fost împușcată, a plâns. Era și ea creștină, dictatoarea, doar a văzut-o când și-a făcut cruce acolo, la vilă… și s-o împuște așa, de Crăciun? Fina, Elena-Daniela, are acum 24 de ani. Lucrează de câțiva ani în Italia, menajeră, și nu are de gând să se mai întoarcă în țară. Nu trece zi să n-o sune pe mama ei. Bătrâna nu prea aude, nu pot vorbi la telefon. Elena sună din Italia, mama ei duce mobilul la ureche, nu zic nimic nici una, nici alta, stau așa amândouă la telefon și plâng.

Vorbește întruna bătrâna, nu s-ar mai opri din povestit despre copiii ei – “Frumoși, și sănătoși, și toți au făcut școală și știu o meserie și-s tare mândră de ei, puii mamii!”. Dar nu zice nimic de tatăl copiilor. Și nici pe pereți nu văd vreo fotografie cu tatăl. Pe la începutul discuției lăsase să se înțeleagă că ar fi murit, dar acum, tot scormonind în sufletul ei, nu mai rabdă și izbucnește: “M-a părăsit, talharul! La doi ani după ce am făcut-o pe Elena-Daniela, când el avea 50 de ani, s-a dus la una de 25 de ani. I-a sucit mințile. M-a lăsat cu atâția copii mici agățați ciucure de mine și s-a dus. Ei, spune, om cu douăzeci de copii acasă, ce-i trebuia lui? A schimbat vreo șapte neveste tinere, acum nici nu mai știu cu cine mai trăiește și unde stă…”

Tocmai a intrat în casă Florin, un nepot de-al ei. Un zdrahon care sigur manâncă lacăte și bea apă tare, dar care la bunica vine cu flori, îi pupă mâna și prin casă pășește ușor ca motanul și e tot numai un zâmbet, se vede că o respectă în felul acela sănătos și profund, ca la țară. Prinde din zbor discuția și, mai cu fereală, să nu audă bunica, povestește mai târziu: “Păi zilele trecute am dat nas în nas cu bunelul pe stradă. Pus la costum, la pălărie, mergea de mână cu o doamnă de vreo 40 de ani. Și era gravidă, să mor eu de nu! Am vorbit cu bunelul, a zis că e sănătos că stă acum în Bosia, pe lîngă Prut… De tanti gravida nu am întrebat nimic, treaba lui, bine că poate la 72 de ani, da’ mi se pare așa nu știu cum să-mi facă acum un uncheș mai mic decât mine”.

Neculai Mihoianu, neobositul bunel, a fost al doilea soț al Anei Ursache și i-a făcut 20 de copii. De fapt, nu au fost căsătoriți.

Povestea e mai lungă”, spune Mitică Ursache, primul copil al mamei eroine, acum un bărbat de 50 de ani, cu patru copii și doi nepoți.

Suntem acum acasă la Mitică, în comuna Țuțora, lângă Iași. Am luat-o și pe bătrână cu mașina redacției. Înainte de asta, șoferul a făcut câteva ture și a adus la Țuțora vreo 15 copii și nepoți din Iași. Casa lui Mitică s-a umplut. Bătrâna s-a gătit, a venit coafeza acasă și i-a făcut permanentul, a luat un buchet de flori. Când coboară din mașină o întâmpină trei copii de-ai ei, 3 nurori, vreo 10 nepoți, 4 strănepoți. Alții o așteaptă în casă. Un polițist apare imediat să vadă ce e cu această adunare neautorizată în mijlocul comunei.

“Mama a fost căsătorită de la 17 ani cu Dumitru Ursache – povestește băiatul cel mare, Mitică, ținînd în palme mâna mamei sale. Pe mine m-a făcut cu Ursache. Tata a murit când eu aveam un an și ceva, nu-l țin minte. Era electrician. S-a curentat la serviciu chiar în noaptea de revelion, au găsit din el numai niște cenușă pe deasupra apei de la subsol. Nu-i așa, mămică? Pe urmă s-a luat cu Mihoianu, că era greu pentru ea… Dar nu s-au căsătorit niciodată, ea a rămas Ursache și eu Ursache. Pe toți frații mei făcuți de Mihoianu îi cheamă Mihoianu.”

Dorin, de 47 de ani, povestește că o dată a găsit niște bani, mulți, ascunși într-un aparat de radio. Neculai Mihoianu îi ascundea să aibă ce cheltui cu amanta lui tânără. Atât are să-i reproșeze. În rest, a fost un tată cum nu găsești ușor. O palmă n-a dat în vreun copil. Când se umfla tărâța în el, o pocnea pe Ana, însă nici bătrâna nu se plânge acum că ar fi fost tare chinuită, i se pare normal ca nevsta să mai ia niște scatoalce de la al ei, că doar e bărbat. Venea omul de la muncă, – era lăcătuș, muncea din greu și n-a lipsit o zi de la serviciu –, se apuca de făcut mămăligă, punea mâncare la copii, fiecare cu castronul și cu lingura lui, îi hrănea, mătura prin casă, pe urmă bea un vermut și se culca. “Ce să zic, de ajutor mi-a fost, recunoaște Ana Ursache. Dar după ce a plecat, numai eu știu cum m-am chinuit. La zece blocuri din Bularga am făcut curățenie pe scări și la nu știu câți domni am ținut casele ca să-i cresc pe copii. Mergeau și ei cu mine și mă ajutau la spălat scări și la cărat gunoiul, la nici unul nu i-a fost rușine de muncă”.

După ce s-a întrolocat cu Neculai Mihoianu, Ana Ursache a început să tot facă la copii, n-a mai muncit nicăieri. Nouă luni pe an era gravidă, două-trei luni alăpta, apoi iar rămânea gravidă. Năștea copii pentru că rămânea gravidă. Îi năștea și îi creștea. În ultimii ani, primea 500 de lei pentru fiecare copil aflat în întreținerea ei, la un moment dat asta însemna vreo 7.000 de lei, vreo 4 salarii. Plus 500 de lei pensia ei de mamă eroină, plus salariul de lăcătuș al lui Mihoianu și ce mai primea – nu știe de ce, poate era ordin de sus – de la primărie. Patru copii mai mari primeau bursă de merit. “Din prima mea bursă eu am cumpărat un ceaun mare de la niște țigani, cel mai mare ceaun”, își amintește Mitică. Și munceau și cei mai mici prin grădini pe la oameni, pe la măturat în blocuri. Acum nu mai primește pensia de mamă eroină. Are doar 800.000 de lei vechi ajutor social. Dar are copiii care o mai ajută. Ea crește opt nepoți și strănepoți, e greu tare… la întreținere datoria a sărit de 30 de milioane.

Mitică o întrerupe pe maică-sa și citește dintr-un ziar: “Ordinul și titlul de onoare “Mamă eroină”, care se acordau mamelor cu mai mult de 10 copii, au fost instituite în 1951 și desființate în 1995, deși nu se mai acorda din 1990. În perioada 1985-1989, în fiecare an aproximativ 4900 de familii aveau mai mult de 8 copii.  Pentru a încuraja nașterea a cât mai mulți copii, prin Decretul 410/26. 12. 1985 regimul comunist a mărit alocațiile de stat la 350 de lei pentru al patrulea copil și următorii în mediul rural și 500 de lei în mediul urban, reprezentând un sfert din salariul mediu.”

N-a dat unul la casa de copii, deși i s-a cerut. Ba s-a și bătut să-l scoată de la orfelinat pe Radu, ajuns acolo din greșală. Cum a;a, din greșeală? Păi în ’77 casa în care stăteau cu chirie s-a dărâmat la cutremur. Familia, care avea deja 18 copii, s-a mutat pentru jumătate de an într-un dormitor cu 18 paturi de la un internat de liceu. În nebunia aceea, Radu s-a pierdut și a ajuns cu alți copii de sinistrați la cămin. Ana Ursache l-a căutat înnebunită prin tot orașul. Credea că a murit sau că i l-a furat cineva ‒ auzise ea că se fură copii ca să fie trimiși la arabi ca să fie făcuți militari de pază pentru conducători. O lună de zile s-a zbătut, ajunsese de nu se mai ținea pe picioare, și, când l-a găsit, copilul era deja înscris la orfelinat, trebuia de-acum să mai aștepte luni de zile pentru formalități de externare de care ea, neștiind să scrie, nici să citească, se temea într-un fel… așa că într-o noapte a furat copilul de la orfelinat și nu și-a mai pus nimeni mintea cu ea să-l ia înapoi, că ieșea cu cuțitul la inspectorii ăia, striga că le taie gâtul și se omoară și ea dacă îi iau copilul. După 6 luni, a primit de la primărie două apartamente alăturate, pe care le-a unit spărgînd un perete.

Copiilor le duce grija și acum, tuturor, chiar dacă-s mari. I-a trimis Daniela, fina lui Ceaușescu, 200 de euro din Italia să-și pună dinți. Dar ea a cumpărat ciment și i l-a dat lui Radu, că-și face casă cu etaj. S-o facă mare și s-o umple de copii.

Înconjurată de copii, nepoți și strănepoți în casa fiului ei mai mare, de 50 de ani, pe care îl tot pupă pe frunte ca pe un țânc când îl trimiți la școală, Ana Ursache îi cuprinde dintr-o privire și vorbește ca pentru toți: “Zice o vorbă despre copii așa: « Cine are, să și-i crească, cine nu, să nu-i dorească». Dar eu n-am zis așa. Eu am zis că un copil e de la Dumnezeu și toată bucuria mea în viața atâta a fost: copii mei, florile mele dragi, puii mamii…”

Afară s-a întunecat într-o clipă. Niște nori grei s-au lăsat cu burțile pe pămînt și s-a pornit o ploaie cu piatră de se cutremură casa. Bătrâna, speriată, îl strînge în brațe pe Mitică, aflat lângă ea pe marginea patului, iar pe ceilalți cu privirea și cu un gest ocrotitor și amplu, cât cerul, ca și cum ea ar fi mama tuturor oamenilor de pe lume.

Cotidianul, iunie 2008

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!