– Oare ce a vrut să spună poetul?
a întreabat profesorul mângâind cu palma
coapsa de hârtie a cărții.
– Poetul n-a vrut să spună nimic,
am răspuns toți în cor.
– Cum așa? Nu se poate!
Și noi iar am răspuns într-un glas:
– Poetul n-a vrut să spună nimic.
Poezia e nespus de frumoasă
și nespus trebuie să rămână totul
pentru ca totul să fie spus.
