O dimineață fierbinte
E sâmbătă dimineaţa, sunt liber, soarele străluceşte, frumoasă-i viaţa. Mai ales după ce ți-ai făcut un prieten nou și când ți se aduce cafeaua la pat, chiar dacă nevasta o aduce.
‒ Te-ai trezit ? A dat Domnul ? La cât te-ai culcat aseară?
‒ Cam pe la unu. Poate două… Pe la trei, așa…
‒ Şi mai zici că vii obosit de la muncă!
‒ Am stat şi eu puţin pe net, ca omul. Dar n-am pierdut timpul degeaba. Mi-am făcut un nou prieten.
‒ Alt beţiv! Tot de la “Căţeaua leşinată”?
‒ Nu mamă, pe Feisbuc. E ziarist. Mi-a dat accept din prima!
‒ Ca şi Gogu. Minunat prieten şi ăla, te-a lăsat şi făra vin şi fără vişinată. Tot din prima!
‒ Nu, mamă, ăsta nu bea şi nu fumează. Scrie. E ziarist.
‒ Mda… Și unde scrie, mă rog?
‒ La “Jurnalul Naţional”. Face reportaje.
‒ Aha, la Felix. Bună poamă, n-am ce zice. În altă parte n-ai găsit prieten? La “Evenimentul zilei”, de exemplu.
‒ Ce contează unde scrie? Contează în primul rând că scrie. Apoi, ce scrie şi, mai ales, cum scrie.
‒ Şi despre ce scrie prietenul ăsta al tău?
‒ Despre de toate, dar mai ales despre babe, fluturi şi orfani. Cel puţin aşa zice dânsul.
‒ Despre orfani ? Ce ştiu ziariștii ăștia despre orfani ? Au lucrat ei, ca mine, 36 de ani în Direcţie? Să mă fi întrebat ziaristul tău întâi pe mine!
‒ A fost şi el un pic orfan, a stat la Casa Copilului, la Botoşani… Are ceva experiență. Tare frumos scrie!
‒ Ei, taci! Cât de frumos?
‒ Se pricepe la scris ca mine la strungărie.
‒ Hai că exagerezi! Chiar așa? Nu cred. Îi știu eu pe ziariștii ăștia!
‒ Dacă-ți spun… Şi are la admiratoare, o grămadă! Toată lumea îl iubeşte!
‒ Mda, ca şi pe tine. Vezi că iar plânge robinetul ăla de la baie ! Geamul de la sufragerie nu se mai închide bine, maşina de tocat, s-o i-a naiba şi pe asta, nu mai taie, parcă molfăie. E bun ziaristul ăsta al tău la de-astea, are și el un rost pe lume?
‒ Nu știu. Face noduri faine, leagă cârlige… E pescar.
‒ Cum spuneai că-l cheamă?
‒ Viorel Ilişoi. E moldovean de-al nostru, din Botoşani ‒ ți-am mai spus.
‒ Nu-i ăsta ăla care s-a îmbătat cu “Strălucitor” în Basarabia?
‒ El e!
‒ Alt bețiv. Ce-i Feisbucul ăsta? Bodegă? Parcă ziceai că nu bea, nu fumează.
‒ Nu mai bea, s-a înțărcat.
‒ N-are el o pisică numită Aglaia şi-i divorţat? Că nu toate-s proaste ca mine… Nu el își închipuie că dă găuri cu bormaşina în pereţi?
‒ Vezi că știi? L-ai citit şi nu mi-ai spus!
‒ Citit pe naiba! Nu pot citi, că e scris prea mic şi mă dor ochii. De la tine știu. Noroc că vorbeşti în somn, de mai aflu şi eu câte ceva, altfel nu ai timp să stăm de vorbă, ca oamenii… Astă-noapte ai recitat o poezie, ceva cu un pescar bătrân și cu un peştişor. Mi-am notat vreo două strofe pe fața de pernă, chiar mi-au plăcut, dar am pus lenjeria la spălat. Mi-a fost tare milă de peştişor… Boscorodeai că vrei să-ţi iei bicicletă, i-ai pus şi nume, Veta! Ce om sănătos la cap dă nume la obiecte? Poate vrei s-o duci şi la biserică, să o botezi!
‒ …
‒ Aha, va să zică ăsta-i de vină! Acum mi-a venit mintea la cap! De asta-mi umbli tu cu “Smena” lu’ tata de gât când te duci la piaţă. Te dai reporter! Şi jurnalist pe deasupra! Mi-a spus mie tanti Frăsina, aia de vinde flori în cabina telefonică, cum ai tras-o tu de limbă: că câţi ani are, că ce studii, că când s-a măritat şi cum îl cheamă pe bărbat-su. Că dacă-i beţiv sau curvar, ‒ şi el e mort de paişpe ani, săracul! ‒, și cum a fost în noaptea nunţii, de parcă ai fi de la “Libertatea”. I-ai făcut şi poze şi ai notat tot în carneţel. Cum i-ai făcut tu poze, amărâtule, că aparatul e stricat de când trăia tata! Iar filme pentru el doar la muzeu mai găseşti. Nu ţi-e ruşine să-ţi baţi joc de oameni? Eşti om bătrân de-acuma! Sau poate vrei şi tu admiratoare? Ei, uite că ţi-ai găsit una! Şi dacă ţii şi ţii neapărat să ajungi ca prietenul ăsta al tău, apoi să ştii de la mine că ai să ajungi! Dar nu ziarist, ci divorțat!
4 comments
Şi zi aşa, dacă vrei să te duci la piaţă şi să faci o cucerire trebuie musai să te dai ziarist? Smena 8M mai am şi eu, ce naiba!
Depinde la care piata te duci. La zarzavaturi ma duc cu SMENA, dar la carne iau NIKONUL. Si nu e musai sa te dai tu jurnalist: trag altii de tine si te considera asa ceva.
LA PIAŢĂ
Nu e cine ştie ce mare scofală să fii reporter în ziua de azi. Altă dată, ehehei ce vremuri… te duceai cu basculanta să faci un reportaj!
,,Eu mă duc la biserică, du-te şi tu în piaţă să iei ceva de mâncare, să mai scoatem şi noi aerul ăla din frigider” Şi m-am dus. Am făcut cumpărături, puţine, şi poze, multe. Şi am ratat ocazia vieţii mele de reporter şi de fotograf amator. Astăzi aş fi avut prilejul să câştig, cinstit, primii bani din viaţa mea în această frumoasă şi mănoasă îndeletnicire. Pentru unii… Cum mă plimbam eu agale cu aparatul la gât, ţanţoş ca un cocoş prin ogradă, printre tarabe, numai ce aud că mă strigă unul: ,,Nenea, fă-mi şi mie o poză!” Mă opresc din drum, mă întorc spre el, şi văd ceva ce mie nu-mi place: un tinerel, subţirel, mărunţel, cam ţigănel, în ureche cu-n cercel! N-am nimic cu tinereii, şi eu am fost tânăr; nici cu ţigăneii, eram şi eu destul de brunet în tinereţe; dar nu-mi plac cei ce-şi atârnă cercei, belciuge, balamale şi alte accesorii din acestea vestimentare, dar la mare modă acum, prin nas, gât şi urechi, sau mai ştiu eu pe unde. ,,Ce vrei mă?” l-am abordat scurt, dur. De la VIOREL ILIŞOI am învăţat şmecheria asta. Să-ţi domini adversarul din prima că altfel nu se ştie, ori te domină el, ori o iei pe cocoaşă! ,,Şi ce să fac eu cu poza ta?” ,,”Păi mi-o trimiţi mie, pe mail, stai să-ţi dau adresa”. ,,Când mă întorc de la porumbei”, i-am tăiat pe loc elanul. Mi-am văzut liniştit de treabă. Am făcut un milion de poze cu porumbei, cu papagali, cu găini şi iepuri, cu câini şi pisici, şi m-am întors printre tarabe. Tinerelul meu, abia atunci am văzut, îi vindea unei babe nişte ardei gras. Doar atât avea pe tarabă, ardei gras. Şi ardeii arătau la fel de bine ca şi el: subţirei, mărunţei şi negrotei. Le lipseau doar cerceii! Mi-am văzut liniştit de drum şi m-am felicitat în gând: dacă i-aş fi făcut o poză amărâtului cu siguranţă că m-aş fi ales cu câţiva ardei. Poate chiar şi cu un kil! Dar mi-ar fi dat nevastă-mea cu ei în cap când aş fi ajuns acasă!
PS – Duminica viitoare, că tot suntem în post, am de gând să mă duc în hala de carne. Am văzut acolo nişte frumoase exemplare de tinere domnişoare blonde, numai bune de pozat. Eu ştiu, poate mă aleg cu nişte burtă. Sau, mă rog, ca tânăr reporter începător ce sunt, m-aş mulţumi şi cu orice altceva…
Ehei, domnu` Mihăiţă… câtă candoare… la Galaţi o fi lumea molcomă, dar ia încercaţi dumneavoastră să veniţi cu aparatul foto în Obor! Sau în Big Berceni! Imediat apar nişte băieţi tare simpatici şi sportivi, care o să vă arate că ştiu să joace baseball, şi-au luat bâtele la ei dar au uitat mingile.
Domnul Mihaita, de ce sa nu pozezi pe tinerelul cu cercel? Si sa ii dai si un email.
Dincolo de cercel, il apreciez ca nu vindea tigari/telefoane furate etc.