Pe domnul George Simion (AUR) l-am pus în mintea mea, când a apărut, la căsuța oamenilor cu două maluri. Așa le zic eu celor care vor Basarabia acasă. Celor care se simt și pe stânga, și pe dreapta Prutului, ca acasă. Celor care admit că suntem vinovați ca nație pentru suferința basarabenilor, pentru cedările noastre fără opunere, și că trebuie odată și odată să ne răscumpărăm greșeala asta. Prin oamenii cu două maluri curge un Prut de lacrimi și de sânge – nu mă sfiesc să preaiu de la poeții basarabeni metafora asta patetică, uzată de îndelungă și proastă folosință.
Când îl vedeam mărșăluind de la Chișinău la București în fruntea unei coloane de patrioți, domnul George Simion avea, pentru mine, două frumoase maluri și curgea frumos. Aș fi vrut să fiu undeva în coloana care-l urma ca pe un profet al unirii, printre steagurile basarabenilor. Boala m-a împiedicat atunci să mărșăluiesc, dar l-am sprijinit altfel: am donat bani, puțini, după buget, și i-am îndemnat pe vizitatorii paginilor mele de internet, nu puțini, să facă la fel, dacă nu se pot duce fizic la marele marș al unirii. Nădăjduiesc că mulți mi-au ascultat îndemnul.
Mai târziu, când domnul George Simion și-a făcut un partid politic, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), ceva dintr-un mal s-a surpat. Mă temeam că, odată intrat în haita politică, va începe să urle ca haita, că-și va pierde aura de luptător aproape romantic pentru idealul lui. Dar, mi-am zis, poate e un rău necesar. Poate că din poziția omului politic va face mai mult. În definitiv, tot la politică se va ajunge când va fi să fie. Și am stat o vreme așa, cu un mal prăvălit, așteptând să aud din nou șuvoiul unirii. Fiindcă de la alții nu se mai auzea nimic, doar domnul Simion scotea șopotul ăsta care îmi înfierbânta inima.
Și iată că omul de care îmi legasem atâtea speranțe a pășit în politică. Atunci parcă s-a urcat pe un dâmb și l-am văzut mai bine. Parcă tot mai auzeam Prutul plângând în el. Măcar în denumirea partidului și tot se auzea.
N-am stat atunci, și nici mai târziu, să scotocesc în lada ideologică a noului partid. Mi-era de ajuns că avea unirea ca țel principal.
Pe urmă am apreciat că AUR l-a pus pe copreședintele Claudiu Târziu candidat la primăria Capitalei și am sperat că prietenul și fostul meu coleg de redacție va câștiga și va întrerupe în sfârșit șirul primarilor catastrofali ai Bucureștiului postcomunist. Aveam eu încrederea asta, cunoscându-l pe Claudiu Târziu, că va fi un primar de ispravă. N-a fost să fie. Din nou mi-am înghițit lacrimile de visător.
Încet-încet, cu fiecare apariție publică a domnului Simion, la emisiuni, la tribuna parlamentului, la manifestații, malurile domniei sale s-au tot fărâmițat. Unul a căzut cu totul când am văzut ce monstru a adus AUR în parlament în persoana cetățencei Șoșoacă. Refuz să-i spun doamnă. Spiritul mahalagesc al lui Vadim, Dumitrașcu și al altor grobieni politici, adormit în ungherele parlamentului, s-a trezit și s-a încuibat în această țață care, cu carisma ei de bubalină firoscoasă, a vrăjit atâta popor. Vai de sufletul poporului care-și găsește asemenea idoli! Că după aceea Șoșoacă a fost ejectată din partid („A fost ejaculată”, ar spune filozoful involuntar Marian Vanghelie, numind exact faptul), nu mai contează. Răul a fost făcut. Bubalina a fost slobozită în parlament și tot dă cu coarnele și cu copitele în stânga și-n dreapta stârnind admirația prostimii. Să aducem așadar trapeze și funii sub cupola parlamentului, să-l transformăm oficial în circ.
De când a devenit parlamentar, l-am văzut tot mai des pe domnul George Simion. Și, vai, de la o apariție la alta nu-mi mai recunosc eroul care trebuia să mă ia cândva de mână și, prin pâcla unei dimineți istorice, să mă treacă Prutul dincolo, în țara mea, la Chișinău.
Se vădește că domnul George Simion nu prea are multe de spus. Pomul ideilor lui politice are crengile cam uscate, dă rod puțin și acru, de-ți face gura pungă și mintea boț. Cad arar din el niște pădurețe ideologice pe care nici jivinele înfometate nu pun botul. Nu am așteptări de la acest om politic, din poziția lui de parlamentar și lider de partid.
Domnul George Simion are limba de lemn. Discursul lui e acela al caprei de Anul Nou: ța-ța-ța și cleampa-cleampa! Omul meu cu două maluri s-a proptit într-un dig de rumeguș și nu mai poate curge la vale. E drept, vorbea la fel de împiedicat, la fel de plat-obscur, și când era doar militantul solitar pentru unire, dar atunci nu conta, fiindcă despre unire poți să vorbești oricum, e suficient să fii sincer ca să-ți acaparezi auditoriul. Nu e admisibil așa ceva la un scriitor – căci domnul Simion e scriitor, așa se prezintă pe pagina sa de Facebook. Mărturisesc, n-am citit vreo carte de-a lui, nici măcar programul partidului, dar dacă scrie precum vorbește, nici nu voi citi. Sunt cititor, nu drujbă!
Acum învârte pe limbă câteva mărgeluțe căpătate de pe la amicii mai solizi ideologic, că drepturile omului, că libertăți civile, că treanca-fleanca, vai, vai, vai! Nici inspirație, nici pasiune, nici idei, nimic! Tot șarmul lui de om politic nu face nici cât gușulița Șoșoacei. Mai avem un patefon în parlament, cu asta ne-am ales.
Malurile domnului George Simion s-au prăbușit. Ceva s-a întâmplat și i-a fost extras și Prutul din superba alcătuire de altădată, că nu-l mai aud curgând prin vinele lui. Nu mai văd Basarabia prin domnul George Simion. Mă-ntorc întristat cu spatele la el și-mi caut alți oameni cu două maluri. Cei care se simt chemați să ridice poduri. Unde-or fi oare?
11 comments
De parca n-adunasem destul amar…il mai gasesc si aici,dar in cat de dulce si frumoasa limba…
Aproape la fiecare paragraf v-aș scrie ceva, dar mă rezumat să fac o listă numerotată.
1. Nu înțelegeți politica. Totuși pretindeți că o înțelegeți, în condițiile în care e strict vorba de unionism.
2. Politica se bazează pe voturi precum o afacere pe clienți. Identifici grupuri de „consumatori” și le atragi de partea ta. Fiecare partid sau persoană mai vocală atrage câte o categorie socială, poate chiar două, trei…
3. George asta a făcut, pe lângă baza unionistă, aparent insuficientă să se coaguleze sub un singur partid (pentru că votanți unioniști au aproape toate partidele), a căutat să mărească numărul de voturi pentru a intra în Parlament. În continuare asta face. Crește numărul de votanți.
4. Partidul la care a pus bazele a avut nevoie de x voturi pentru a intra în Parlament. Fiind bun strateg, a identificat oportunitățile, chiar dacă nu erau cele mai strălucite. Alianțe cu micile partide sau cu persoane precum Șoșoacă, pentru că ei la rândul lor veneau cu votanți.
5. Acum avem primul partid declarat unionist, cu oameni prin el care chiar au făcut ceva pentru creșterea gradului de unionism pe ambele maluri ale Prutului. Restul doar s-au jucat de-a declarațiile până în prezent. Concret, nimic din partea lor.
6. George și compania nu pot face foarte multe pentru unire din opoziție. Doar pot atrage atenția asupra tuturor neregulilor de acolo. Și să crească numărul de votanți pentru a intra în următorul legislativ cu majoritate. E un drum lung și de durată.
7. Ocazional, evenimentele și declarațiile mai exotice sau cele care par extreme sunt strict pentru a obține ce am scris la punctul anterior.
8. Sunt sigur că George nu și-a dorit de la viață să îi ducă pe fiecare de mânuță spre unire sau dreptate. El te trage atât cât poate și cum poate, dar mai e nevoie și de tine să te zbați. Greșeala ta asta este. Ți-ai imaginat un „erou”, nu un simplu om care muncește și greșește.
9. Claudiu Târziu nu avea șanse la Primăria București. Iar ați greșit aici. E ireal să afirmi așa ceva. Nu poți candida la primăria capitalei României ca outsider și să crezi că ai șanse să bați niște mașinării politice. Și, la fel ca în cazul George Simion, v-ați produs propriul scenariu și v-ați dezamăgit singur.
10. Am lucrat cu George și Acțiunea2012 mulți ani, în care m-am enervat de multe ori pe el, pe alții, pe mine. M-am scuturat, am privit la rece și am muncit mai departe. În plus am învățat că poți face ceva din nimic, cu multă muncă. Doar trebuie să nu ai așteptări ce nu se bazează pe realitatea din stradă. Sau societate.
1. Nu am pretins că înțeleg politica, adică nu așa cum o înțelegeți dv, probabil, dar nici idiot nu sunt, nici politica nu e fizică cuantică, deci ceva-ceva tot înțeleg. Pot spune că nici dv nu ati înțeles nimic din ce am scris, dar nu spun.
2. Truism. Și nu complet adevărat. Politica nu se bazează numai pe voturi. Politică fac și partidele care nu intră în parlament. Politică fac și cetățenii, în felul lor, care nu cer voturi. Lache și Mache la o bere. Sau în cabina de vot. Politica nu e numai la partide și nu e numai în parlament.
3. De acord. Nu am afirmat altceva, nu știu de ce ați scris punctul 3.
4. Dacă te-ai aliat cu Șoșoacă sau cu un nazist sau cu un rasist ca strategie să câștigi voturi, nu e scuzabil, pe mine m-ai pierdut. „Partidul la care a pus bazele” nu sună bine. „Căruia i-a pus bazele” era mai românesc. E dintr-o carte de-a lui George Simion?
5. Nu am zis altceva. Dacă încercați să faceți propagandă pe pagina mea, o să limitez această posibilitate până la o transforma în imposibilitate.
6. Să facă așadar cât se poate face din opoziție. Știa că nu va câștiga alegerile, că în cel mai bun caz va fi în opoziție, deci la treabă!
7. Să nu mai facă declarații „exotice” (ce aveți cu acest cuvânt de-l folosiți așa?) fiindcă toate se adună. Nu poți aduce voturi oricum. Aduci unele, pierzi altele, posibil mai multe.
8. Și eroii greșesc. Nu i-am imputat greșeli, mi-am imputat mie o eroare de evaluare. Nevoia mea de eroi e permanentă. Și nu numai a mea. Mă felicit că nu cad în adulație.
9. Nu am spus că ar fi avut șanse Claudiu, ci că mi-am dorit eu să câștige.
10. Bravo!
AUR și (mai ales) cetățeanca Șoșoacă aduce din ce în ce mai mult cu o „progenitură făcută pe vremuri la beție de PRM si PPDD”
Stimate domnule Ilisoi,
Citind randurile d_voastra am inteles mai bine de ce neamul romanesc a fost inlocuit de populatia romaneasca . Deasemenea, mi-a devenit mai limpede de ce prea multi dintre romani comenteaza de pe margini, dar nu intra in arena. Si altele pe care nu are rost sa le insir aici. ..
Sunteti tanar , manuiti destul de bine condeiul, dar nu si punctele de vedere. ..
Cautarea eroului cu doua maluri – nefericita sintagma, totusi – se poate sfarsi prost. Aveti grija, nu va irositi . Cand malurile la care tanjiti se sparg s-ar putea sa va ia apa. Indraznesc sa va sugerez sa le cautati in interiorul dvoastra, Cu mai mult sau mai putin efort, acolo ar fi intr-adevar minunat sa le gasiti.
N.B. Nu sunt membra AUR, pe dl Simion il cunosc mult mai putin decat dvoastra . Am nimerit pe aceasta pagina din intamplare, incercand sa aflu despre AUR, si pro si contra.
Si eu, orbit de cauza unionista, am cautionat multi ani acest personaj. Inca sunt adeptul Unirii, nu-i vorba, dar la cretinopati, scandalagii si inepti d.p.d.v. intelectual nu mai pun botul.
Ia te uită efervescență!…
Dle. Ilisoi, vorbiti de spiritul mahalagesc al lui Dumitrascu si Vadim (primul un foarte bun istoric, al doilea om de cultura in adevaratul sens), dar ignorati ca ati fost un aderent si sustinator fidel al lui Goma, care e definitia reala a mahalagismului.
Nu am văzut această definiție.
Mai „țață” de o mie de ori decât Dumitrașcu și Vadim la un loc a fost idolul tău, Goma.
Țațele se recunosc între ele.