Piedone Împodobitorul – Momente și spițe (47)

            Primarul Cristian Popescu-Piedone a avut o copilărie nefericită. Se vede asta din tot ce face în Sectorul 4, unul din cele șase orașe autonome care compun Capitala noastră.

            De când s-a împrietenit cu bicicleta unui psihiatru, Leta are o explicație freudiană pentru orice. Cică Piedone n-a avut jucării când era mic și acum, când a ajuns primar și nu-l întreabă nimeni ce face cu Sectorul 4, îl împodobește ca pe o păpușă.

            Eram pe la cimitirul Bellu, căutam niște oameni de neînlocuit, și deodată îmi sare în față, dintr-un tufiș de arbuști tropicali, un urs polar. Dar ce urs ciudat! – din cocoloașe de plastic sau de sticlă, nu știu, plin de sârmulițe și beculețe. Iar mai încolo era o căpriță, tot așa electrificată, îi intra un cablu pe la încheietura unui picior, cam pe acolo pe unde veterinarii i-ar pune perfuzii. Și ursul și capra părea că se ascund de un dinozaur care-i pândea de peste drum. Era ferocele Tyranosaurus Rex, un carnivor vegetal, adică făcut din mlădițe verzi întinse pe un schelet metalic în formă de dinozaur. Căsca o gură uriașă, plină cu dinți de tablă, și scotea la trecători o limbă mare, de plastic. Un brontozaur, tot așa: cultivat pe suport de fier-beton, își lungea gâtul peste palmieri și privea speriat cum elefantul de vizavi pierdea clorofilă din cauza secetei. Între brontozaur și elefant, doi mineri cam desfrunziți spărgeau piatră și o încărcau într-un trenuleț de lemn pe care scria SECTORUL 4, câte o literă pe fiecare vagonet. Ce plină de viață părea acum intersecția aceea mărginită de cimitirul Bellu, Cimitirul Eroilor Revoluției și Cimitirul Evreiesc!

            Părinții lui Piedone, mi-a mai spus Leta, îl țineau închis în dulap, ca pe Eminem, și Cristinel jinduia la spații largi și la decoruri exotice. Mai rău, e foarte probabil să fi fost bătut adesea cu un cablu electric fiindcă Piedone pune luminițe peste tot. Caprele lui sunt luminate interior, urșii sunt candelabre, fântânile arteziene au orgi de lumini, în palmieri se cățără cabluri cu mii de luminițe, – licurici în mari cantități; și când n-a mai avut palmieri, a plantat în asfalt copaci de plastic transparent, prin care umblă curent electric în loc de sevă, iar mugurii sunt beculețe. Rambleurile pustii din Berceni sunt înțesate cu mii de becuri care se aprind în valuri, cum tălăzuiesc galeriile pe stadioane, unde micul Piedone n-avea voie. Sectorul 4 înfulecă întruna kilowați ca să împrăștie bezna din dulapul copilăriei lui Piedone.

            Liniștea cumplită din acei ani de recluziune printre ciorapii și ghetele din dulap l-a făcut să pună acum bănci de odihnă numai în marile intersecții, unde huruiala mașinilor te asurzește, iar fumul te îneacă. Și ce bănci!, a observat Leta: cu niște spătare înalte, de lemn, ca niște spânzurători, pe care să se cațăre plante agățătoare. Semn că și-a dorit, când era mic, să joace măcar “Spânzurătoarea” sau “X și 0”. A vrut să ajungă șofer și să călătorească, dovadă că mai târziu și-a luat, într-o singură zi, permis de conducere pentru toate tipurile de autovehicule. Pe cele pentru care nu se dă permis nici cu șpagă, cum ar fi caleașca, bărcuța, corabia, locomotiva, Piedone le-a plasat prin intersecții, alcătuite tot din mlădițe înșirate pe sârmă, de zeci de mii de euro bucata.

            Leta a observat că primarul are o obsesie pentru plante oriunde și oricum, și cu orice preț, semnul unei avitaminoze cronice. Pesemne părinții l-au îndopat numai cu carne când era mic. De aceea zvârlea el cu cârnați pe pereți când era inspector la Primăria Sectorului 6. Și, ca fost șef de restaurant, primarul Piedone a pus pretutindeni copăcei exotici, foarte scumpi, tunși în formă de profiterol sau de tirbușon. Și nici capul nu-l doare de nota de plată.

            Când am ajuns acasă după acea raită prin Sectorul 4, nu știu ce-mi veni că mi-am tuns ficusul, mi-am împodobit bicicleta cu motocei și am început să mă joc ca apucatul cu lanterna pe după ușă.

(31 mai 2009)