Claudiu Tarziu mi-a facut mai demult un portret care mi-a placut mult. L-as putea semna eu daca ar trebui sa scriu cu nerusinare despre mine. L-am regasit intamplator, rasfoindu-i blogul, adaugat acum la blogroll. Sper sa am odata inspiratia sa scriu despre Claudiu tot atat de frumos si de cald. Deocamdata imi indrept doar gandurile spre el, cu prietenie si admiratie. Magulit, lipesc textul lui la „Panoul de onoare”.
Citiţi Viorel Ilişoi, dacă vreţi ceva de calitate
 |
| Foto: Victor Stroe |
Il urmăresc demult pe Viorel Ilişoi, reporter, poet şi boem singuratic. Pentru o vreme am fost şi colegi, la Cotidianul. Textele lui sînt spectacole în care rolurile principale sînt făcute de figuranţi. Poemelesale sînt drame spuse cu umor. Capacitatea de a observa detaliul relevant, de a scoate din banalul cotidian poveşti zguduitoare şi de a le spune celorlalţi, cu har de povestitor moldovean (şi e moldovean, de la Botoşani) şi întotdeauna cu grija de a lăsa o portiţă de fugă prin umor, autoironia şi sensibilitatea îl fac deosebit. Nu are faima de care se bucură „analiştii” politici, nici trecerea unor experţi-în-orice-la-tv, dar are farmecul rar al reporterului pur-sînge în care zace întodeauna un scriitor (fie el descoperit lumii sau rămas ascuns pe vecie între rîndurile scriiturii la gazetă).
Un timp a avut un blog la care am făcut trimitere imediat ce am aflat de el. Dar între timp l-a desfiinţat şi s-a apucat să scrie mici povestiri pe site-ul Cotidianului, care sînt puse acolo şi în varianta audio-video (mai fermecatoare).
Vă invit să-i ascultaţi parodia dupa „Mistreţul cu colţi de argint”, a lui Ştefan Augustin Doinaş, intitulată „Balada pescarului în Bucureşti”. E un avertisment ecologist de cea mai bună calitate. Şi, ajunşi acolo, căutaţi să mai aflaţi alte aventuri ale lui Viorel Ilişoi şi ale bicicletei sale, Leta, în capitală şi, uneori, în provincie (e senzaţionala satira pe care o face monumentelor de prost gust futuriste pe care o face aici).
3 comments
Domnule Claudiu Tirziu, e prea tirziu. Tot ce ati spus despre dl Ilisoi le stiu si le simt demult, sa tot fie vreo trei anisori de atunci. Daca n-as fi fost strungar cu siguranta as fi ajuns un mare gazetar. Ca doar am 1.90! De bicicleta n-as fi avut parte, ce ti-e scris in frunte-i pus: nici una n-a rezistat mai mult de o iarna; intotdeauna au fost altii mai nevoiasi ca mine. Si apoi doua sabii in aceeasi teaca n-au prea incaput vreodata. Asa ca i-am cedat d-lui Ilisoi placerea de a-l cunoaste lumea eu asteptind in continuare, se fac 40 de ani anul asta, un biciclist obosit, cu bicicleta stricata, sa-i fac un ax la roata din fata sau vreo piulita la aia de spate. Visez si, in continuare, astept…
Pacat ca da eroare daca faci clik pe „Balada pescarului in Bucuresti”, probabil a fost stearsa acolo unde e data trimiterea…
Mulțumesc pentru atenționare. Într-adevăr, textul nu mai era acolo unde l-a semnalat Claudiu Târziu. Am redirecționat către „Balada pescarului…” de pe blogul meu.