Domnul Ciucă, premier și viitor președinte al PNL, scaun ocupat cândva chiar și de Raluca Turcan, are un meniu ciudat. Felul cum gușa îi pleacă peste gulerul cămășii ne arată că domnul general se hrănește îndestulător. După felul cum își citește discursurile în orice situație, presupunem că se îndestulează cu bandă de magnetofon.
Nu cunoaștem dacă o taie bucăți și o mănâncă răsucind-o ca pe spaghete, dacă o înghite de la un capăt la altul, dacă o toacă la un loc cu delicata bandă de casetofon, alături de un cotlet de vinil, sau dacă nu cumva o fierbe și bea zeama printr-o pâlnie de patefon. N-avem cum ști aceste amănunte domestice, ele țin de intimitatea domniei sale. Dacă mânca la popotă, cumva public, le-am fi aflat. Dar până la urmă nici nu contează cum își prepară dumnealui banda magnetică și cum o ingurgitează, important e doar efectul pe care această alimentație insolită îl produce.
Să-l urmărim pe domnul general Ciucă vorbind în orice ocazie, dar mai ales în discursul de răspuns la intervenția video a președintelui ucrainean, Zelenski, în fața parlamentului României.
Chiar dacă de la început președintele Zelenski a arătat parlamentului un film zguduitor despre crimele rușilor contra civililor din orașul Bucha, ceea ce ar fi putut să-i producă generalului măcar o mică emoție, chiar dacă înaintea lui a vorbit Marcel Ciolacu, ceea ce ar fi trebuit să-i smulgă cel puțin un zâmbet, și chiar dacă și mai înainte a vorbit Florin Cîțu, ceea ce ar fi trebuit să-i înăsprească o clipă privirea, dacă nu chiar să se încrunte, ei fiind precum câinele și pisica, Ciucă a citit de pe hârtiuță timorat ca o fetișcană intrată la mănăstire, depănând egal discursul, fără tresărire, fără intonație, fără o privire umană smulsă din foaia de hârtie și aruncată măcar o dată spre auditoriul din parlament, spre telespectatori, spre președintele Zelenski, care-l asculta respectuos de la mare distanță.
Indiferent dacă citește de pe hârtie sau dacă se exprimă liber la vreo conferință de presă, ceea ce se întâmplă destul de rar, domnul Ciucă vorbește poticnit, temător, căutându-și cuvintele cu disperare, cum caută apa un pește aruncat în nisip. Domnul Ciucă vorbește cu întreruperi, monoton, hârâit, asta arătându-ne că banda de magnetofon cu care se hrănește nu e nici proaspătă, nici de cea mai bună calitate. Digestia domnului general nu e nici ea una aprigă, de luptător capabil să ardă fără probleme curele și bocanci, în situații critice. Nu, stomacul domniei sale e foarte delicat, dă rateuri chiar când banda de magnetofon e doar puțin încâlcită sau franjurată.
Domnul premier Ciucă va fi următorul președinte al PNL, funcție deținută cândva și de Alina Gorghiu sau Raluca Turcan. Spre deosebire de înaintașele sale liberale, cât de cât simpatice, frumos ciripitoare, domnul Ciucă are carisma unui rastel de armament umplut cu câlți. Forța lui de a capta masele, altfel decât prin tactici militare, este nulă. Popular, i s-ar putea spune „Moartea pasiunii”. Asta ar însemna, în orice țară democratică, moartea politică a personajului. Dar la noi nu contează. Domnul Ciucă va deveni președinte al PNL, apoi președinte al României, fără o reală susținere a pasionalului electorat român, ci doar fiind împins în față de serviciile secrete și de actualul președinte.
Domnul Ciucă, rastelul cu câlți, e susținut de un dulap. Asemenea președintelui care-i ține spatele, robotul Iohannis, el vorbește ca un robot. Și se poartă ca un robot animat de un program scris pe bandă magnetică în măruntaiele lui. De aceea îi voi spune simplu, direct, cuprinzător și cu o undă de alint: Robociucă.
2 comments
hm, Robociuca… rimeaza cu maciuca, poate asta ne asteapta… :)))