Îi știți pe acei nemernici cu măști de blândețe peste figurile hidoase. Ăia cu botul antrenat să se curbeze în zâmbete calde, exersate la oglindă. Săritorii, inimoșii, oamenii de bine. Cei care, ca supremă dovadă a omeniei, țin pe lângă dânșii un câine, o pisică, un animal ceva, pe care ți-l tot bagă în față ca să vezi cât de mult iubesc ei ființele astea neajutorate, ce monumente de bunătate sunt ei. Și când nu-i vede nimeni, nemernicii simpatici își scot măștile și redevin, în singurătatea lor, monștrii care sunt de fapt.
Unul dintre aceștia, de bună seamă stăpânul unei pisici sau al mai multora, a zvârlit în ploaie cinci pui de pisică. Mici-mici, cu ochii lipiți. I-a lăsat la colțul blocului, undeva pe lângă stația de metrou Armata Poporului (acum îi zice Lujerul). Cineva i-a găsit uzi, rebegiți de frig, leșinați de foame. Puii de pisică au ajuns la soră-mea. La etajul ei, toți au animale. Câini, pisici. Oamenii s-au mobilizat, au dus puii la veterinar. I-au scăpat de la moarte. Le-au dat lapte cu biberonul. I-au ținut la căldură.
[box type=”info” font=”arial” fontsize=”12″ float=”center” head=”Citește și”]
Lady Aglaia de Birmania[/box]
Acum puii stau pe hol, într-o cutie de carton. Vaccinați, deparazitați, curați, frumoși, neastâmpărați. Soră-mea, pensionară, are grijă de ei. Îi scoate de câteva ori pe zi din cutia de carton în care stau, le dă mâncare, se joacă cu ei, îi lasă să zburde. În casă nu-i poate primi decât dimineața, când nepoțelul ei e la grădiniță. Țâncul e alergic. Din cauza asta soră-mea și-a dat toate pisicile ‒ avea vreo patru. Pe bătrânul Lăbuță, care face acuși 20 de ani, n-a vrut să-l ia nimeni. Îl ține mereu tuns la piele, ca să nu lase păr. Moșulică nu mai are nici dinți, săracul, mănâncă numai mestecat. Și soră-mea îl ține așa. Ceilalți vecini au deja animale, nu mai pot lua altele.
Puii zvârliți în ploaie au prins putere, e timpul acum să-și găsească o casă. Domnișoara e deja luată, ar mai fi patru motănei: unul tărcat, un tigrișor naiv și simpatic, și trei roșcovani. Unul dintre ei e pisica vieții tale, dar tu încă nu știi asta. Sun-o pe soră-mea și ia-ți pisica acasă, prietene! Zi-i: Ana, Anișoara sau doamna sora lui Viorel, cum vrei, dă-mi motănelul!
Soră-mea răspunde la 0751.187.243. E din București.
