POEZELE

Te pierd adesea în oglinzi neclare, Surâsul tău se zbate sub peceți Când nu exiști decât într-o scrisoare Citită la un loc cu alți băieți. Se sună deșteptarea, vin trupeți…

Toamna-și aleargă vulpile prin oraș, plouă cu frunze peste strada murdară, îndrăgostiți în haine civile fumează sub poarta Cetății aceeași țigară. Sunt frunze-n oraș și plouă cu frunze, de galbenul…

1. Alt poem nu-ți pot mai nimerit scrie despre trecerea ta pe sub marile porți decât viața mea însăși, un fel de sămânță-ncolțind în miezul umed și cald al cuvântului.…

– Oare ce a vrut să spună poetul? a întreabat profesorul mângâind cu palma coapsa de hârtie a cărții. – Poetul n-a vrut să spună nimic, am răspuns toți în…

E plină parcarea de copii. Desenează printre mașini, pe asfalt, copaci de cretă încărcați de fructe roșii, portocalii, galbene, albastre. Din amintiri un vânt cald aduce mireasma zarzărelor coapte dintr-un…

Își face poetul un ceai, mănâncă o felie de pâine cu salam, nu-i trebuie mai mult să pornească pe drumul eternității, nici măcar un poem sau vreo apoftegmă strălucitoare. Începe…

Tu faci să curgă sânge din pozele cu trandafiri, Saadi este vânzătorul de răni, tăcerea mea își aruncă meduzele una câte una pe hârtia de scris. Încrezător ca un soldat…

M-am pomenit urcând pe treptele beznei cu fire de iarbă în gură, printre mașini, prelungire a propriei mele umbre ricoșând ondulat din vitrini. Alunecam pe sub pielea de lumină a…

Acolo unde erau brațele nu era și îmbrățișarea. Nici sărutul nu era pe buze, nici privirea în ochi. Toate erau la locul lor și totuși totul era mereu în altă…

  Numai noi am crezut că are vreun rost să mergem pe sârmă împreună, numai așa puteam să tremurăm amândoi odată la fiecare pas. Numai noi am încercat să mergem…