POEZELE

E plină parcarea de copii. Desenează printre mașini, pe asfalt, copaci de cretă încărcați de fructe roșii, portocalii, galbene, albastre. Din amintiri un vânt cald aduce mireasma zarzărelor coapte dintr-un…

Își face poetul un ceai, mănâncă o felie de pâine cu salam, nu-i trebuie mai mult să pornească pe drumul eternității, nici măcar un poem sau vreo apoftegmă strălucitoare. Începe…

Tu faci să curgă sânge din pozele cu trandafiri, Saadi este vânzătorul de răni, tăcerea mea își aruncă meduzele una câte una pe hârtia de scris. Încrezător ca un soldat…

M-am pomenit urcând pe treptele beznei cu fire de iarbă în gură, printre mașini, prelungire a propriei mele umbre ricoșând ondulat din vitrini. Alunecam pe sub pielea de lumină a…

Acolo unde erau brațele nu era și îmbrățișarea. Nici sărutul nu era pe buze, nici privirea în ochi. Toate erau la locul lor și totuși totul era mereu în altă…

  Numai noi am crezut că are vreun rost să mergem pe sârmă împreună, numai așa puteam să tremurăm amândoi odată la fiecare pas. Numai noi am încercat să mergem…

Dacă în lumea asta a noastră Zidită în pereți de sticlă Nimeni nu mai citește poezie, Poeții trebuie să scrie în continuare, Să scrie, să tot scrie, Ca să aibă…

Te caut să-ți spun adevărul și nu dau de tine nicicum. Cum poți să te ascunzi atât de bine? Nici soarele nu poate afla unde ești, nici vântul nu te…

Treceau pe dealuri, lunecând pe roate, turme de oi sub zări crepusculare și le-auzeam cum tropoteau turbate – zgomot final, sălbatic, de motoare. Apoi s-au dus… Pe dealurile toate iarbă…

Femeia din mine toată ziua de azi a comentat pe Facebook și a scris o poezie, bărbatul din mine a stat la aragaz, a făcut pentru ea o mâncărică de…