Doar să stai cu ochii deschiși. Este tot ceea ce trebuie să faci. Eu voi împinge orașul încoace și încolo, încât tu să te afli întotdeauna exact acolo unde-ți…
Peste tot e o poezie nescrisă. Ne ținem de mână și deodată soarele acesta plictisit de atâtea răsăriri își leapădă rugina și se preface-n fior. Totul în jurul nostru…
La moartea lui Mircea Țuglea Vine Moartea printre poeți. Se sprijină în coasă și se uită zâmbind departe, peste capetele lor – foșnetul laurilor o face să zâmbească. – Pe…
Când am trecut pe lângă tine, Tu priveai un cais. Ce frumos făceai caisul privindu-l! Cu ochii în pământ am trecut pe lângă tine. Când am trecut pe lângă…
Tu te făceai din ce în ce mai frumoasă în noaptea aceea de dragoste plină, visele striveau colivia de oase și o umpleau cu o altă lumină. Eu mă făceam…
Deodată am simțit luna împungându-mă cu degetul în coaste. Atunci am știut că trebuie să vii. Însă numai umbra ta a venit, mult mai târziu, pe sub copacii mirați, prin…
Nimic, nimic cu adevărat important nu am învățat în viața asta. Nimic. Mi-am irosit copilăria învățând să mă joc. Și când am învățat în sfârșit, eram deja un băiat mare,…
Pescăruș în oglindă, cuțit de argint căzut deodată din soare în apa tăiată adânc pe obraz, înfige lumina amiezii în iaz – Iubito, ce amiază ciudată! E timpul răscopt, scrâșnește…
Trupul mi-l acoperă cu părul tău cel negru ca neadevărul: ochii mei întunecați să vadă strălucirea neagră din zăpadă, nobila, îndoliata spumă din șuvoiul laptelui de mumă, tremurul ciudat al…