POEZELE

M-am pomenit urcând pe treptele beznei cu fire de iarbă în gură, printre mașini, prelungire a propriei mele umbre ricoșând ondulat din vitrini. Alunecam pe sub pielea de lumină a…

Acolo unde erau brațele nu era și îmbrățișarea. Nici sărutul nu era pe buze, nici privirea în ochi. Toate erau la locul lor și totuși totul era mereu în altă…

  Numai noi am crezut că are vreun rost să mergem pe sârmă împreună, numai așa puteam să tremurăm amândoi odată la fiecare pas. Numai noi am încercat să mergem…

Dacă în lumea asta a noastră Zidită în pereți de sticlă Nimeni nu mai citește poezie, Poeții trebuie să scrie în continuare, Să scrie, să tot scrie, Ca să aibă…

Te caut să-ți spun adevărul și nu dau de tine nicicum. Cum poți să te ascunzi atât de bine? Nici soarele nu poate afla unde ești, nici vântul nu te…

Treceau pe dealuri, lunecând pe roate, turme de oi sub zări crepusculare și le-auzeam cum tropoteau turbate – zgomot final, sălbatic, de motoare. Apoi s-au dus… Pe dealurile toate iarbă…

Femeia din mine toată ziua de azi a comentat pe Facebook și a scris o poezie, bărbatul din mine a stat la aragaz, a făcut pentru ea o mâncărică de…

Mă întrebi de ce sunt vasele nespălate și dâre de sânge pe podele, păianjenii de ce au pus funii de tăcere la geamurile toate și pe buzele mele. Mă întrebi…

Poetul, în amurg, trage cu arcul spre soare. Săgeata zboară aiurea, zbor frânt, soarele se îneacă în sânge la orizont, o pasăre tulbură asfințitul. – Încă puțin dacă mai întârziai,…