Iași, octombrie 2013. 
Orașul s-a eliberat din curmeiele provinciei și s-a înălțat pentru câteva zile pe firmamentul Europei culturale. Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri, FILIT pe numele lui mic, a fost voinicul care a făcut asta. Puteai să crezi că, ieșind din apele bâhlite ale Bahluiului, FILIT va fi o altă momâie pestriță jucată în par la marile bâlciuri culturale de pe la noi, cu mici, bere, lăutari și politruci cu guși grase pupându-se cu poporul înfometat. Dar n-a fost așa. Dan Lungu, inițiatorul festivalului, a prefăcut Bahluiu-n Sena și momâia în cavaler. „Dan Lungu și echipa sa“ ar trebui să spun, formulă devenită aproape obligatorie prin repetiție insistentă, de neocolit. O asemenea desfășurare logistică n-ar fi fost posibilă fără o organizare aproape militărească, în amănunt, fără efortul unei echipe mari și harnice.
Încă din timpul festivalului, și mult timp după aceea, presa din țară și din lume a aplaudat cu mirare – așa ceva la Iași? în România? – și cu entuziasm festivalul de la Iași. Și era abia prima ediție!
Am fost și eu pe-acolo, invitat ca ziarist. N-am scris nimic, doar am făcut niște poze. Ce să scriu, când alergam nebun dintr-un loc în altul să-i văd pe Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu, Ștefan Agopian, Ion Mureșan, Mircea Cărtărescu și atâția alții, scriitori pe care îi știam doar din cărți și din poze? Și atunci aveam prilejul să-i văd de aproape, să-i ascult. Și nu să-i admir de la distanță, ca pe statui, ci chiar să-i pipăi dacă voiam! Nu? Coborârea zeilor printre muritori la FILIT a fost o sărbătoare pentru mine, nu-mi permiteam să ratez momentul scriind știruțe de care oricum ziarele erau pline. Mi-am scos pârleala la ediția a doua, pentru care am scris nu o știre, nu un articol, ci chiar o carte.
Cu ediția a doua, deja FILIT își făcuse loc printre manifestările literare importante din Europa. Nu-ți vine zilnic în oraș, oricare ar fi el, un premiant Nobel ca Herta Müller, nici scriitori ca Norman Manea, David Lodge, Nora Iuga, Guillermo Arriaga, Emil Brumaru, Matei Vișniec, Nora Iuga, Cătălin Dorian Florescu, Marius Daniel Popescu, Alexandru Vakulovski, Radu Aldulescu, Magda Cârneci, Marta Petreu, Bogdan Suceavă, Ion Vianu, Matei Florian, Bogdan Ghiu, Radu Vancu… Dar cine n-a fost acolo? Toată floarea literară într-un oraș rămas fără florile lui de tei, după marea defrișare nechitiană. Dacă un manelist fanatic punea o bombă, suprima pentru multă vreme literatura română contemporană și lovea în aripă literatura europeană. Dar nu s-a găsit acel manelist, n-ar fi rezistat printre zecile de mii, da, zecile de mii de oameni veniți la festival, n-ar fi suportat aerul lor intelectual.
FILIT e ceva ce trebuie să se întâmple, să fie. E un moment necesar în creșterea oricărui tânăr care a citit măcar o carte și în istoria unui oraș ca Iașul, unde pietrele știu mai multă carte decât vedetele și conducătorii politici ai României de azi. Dar uite că dracul și-a băgat coada. Aud că anul ăsta va fi doar o ediție simbolică. Nu știu exact de ce. Retras fiind într-un sat de la marginea țării, n-am prea urmărit ale culturii valuri pe Bahlui. O fi ceva în legătură cu amantlâcurile primarului Nechita, cu luptele politice? Că nu se poate întâmpla ceva frumos la noi să nu-și bage nasul și politica. Vestea bună e că de la anul FILIT va reveni la amploarea care l-a conscrat de la început ca festivalul literar cel mai însemnat din partea asta a Europei.
În așteptarea ediției simbolice, neam de simboliști ce suntem!, public și eu niște fotografii simbolice de la prima ediție, cu câteva actuale sau viitoare simboluri ale literaturii române, așa cum le-a surprins bătrânul și rablagittul meu Nikon D90, setat pe Auto.
ALBUM FOTO
Clic pe imagine pentru a viziona în slideshow
